Scris de Adriana Cocic • 31 July 2011 • in categoria Saga/Bildungsroman
"Eu, care n-am avut niciodată un cămin, nici măcar o casă, ştiu totul despre ele. Numele meu este Mukunda. Aceasta este povestea mea." (p194)
"Un atlas al dorinţelor zadarnice" este, de fapt, povestea Indiei secolului XX reflectată în destinele a trei generaţii. Este povestea unei societăţi în care femeia trebuie să se supună bărbatului, oamenii sunt judecaţi în funcţie de casta căreia aparţin, iar englezii sunt nişte fiinţe ciudate, cu gusturi exotice, care dictează, de cele mai multe ori, regulile.
În aceste vremuri se naşte Mukunda, copil din flori, luat de Amulya în grijă şi plasat într-un orfelinat. Şase ani mai târziu, după moartea sponsorului său, ajunge să locuiască în casa lui şi să-i cunoască familia. Kananbala este văduva lui Amulya care spune, din când în când, ocări îndrăzneţe, din cauza sănătăţii mentale precare. Kamal, fiul cel mare, şi Manjula, soţia lui, încearcă să se împace cu ideea că nu vor avea niciodată copii, oricâte temple ar vizita şi oricâte rugăciuni ar spune. Nirmal, fratele lui Kamal, este devastat de moartea soţiei sale la naşterea fiicei lor, Bakul.
Nirmal este cel care-l scoate pe Mukunda de la orfelinat pentru a-i ţine companie lui Bakul, lăsată singură prea des de tatăl ei. Cei doi copii devin cei mai buni prieteni, nedespartiti în hoinăreli şi pozne. Însă, pe măsură ce Bakul se apropie de vârstă la care e considerată femeie, familia ei devine din ce în ce mai îngrijorată de apropierea dintre cei doi, mai ales că nu ştiu din ce castă face parte băiatul. Aşa că hotărăsc să-i despartă trimiţându-l pe Mukunda la studii, în Calcutta.
Ajuns în marele oraş, simţindu-se trădat şi părăsit, Mukunda reuşeşte să-şi poarte singur de grijă şi să se rupă de familia adoptivă. Norocul îi surâde şi i se oferă şansa să se însoare, dincolo de ce i-ar fi permis originea sa necunoscută. Însă când totul pare să se aşeze pentru el, destinul îl pune din nou faţă în faţă cu Bakul şi este nevoit să ia o decizie care-i va schimba iremediabil viaţa.
Despre ce este vorba vă las pe voi să descoperiţi citind paginile scrise de Anuradha Roy cu multă sensibilitate, lirism, dar şi cu forţă plastică. Datorită talentul ei de a descrie atât de veridic locurile, oamenii, acţiunea, am avut senzaţia că sunt în mijlocul acţiunii, pe tărâm indian. Scenele din carte, mai ales cele din ultima parte, m-au teleportat direct în cartierele sărace ale Calcuttei unde mizeria e la ea acasă, iar oamenii mănâncă doar orez fiert pentru că nu-şi permit altceva. Iar imaginându-mi-l pe meschinul Aangti Babu cu dâre roşii de betel în colţurile gurii şi ochii sclipindu-i la gândul încă unei afaceri murdare, dar profitabile, mi s-a strâns stomacul de neplăcere.
Cu toate că unele scene sunt dure, iar neputinţa personajelor de a-şi depăşi condiţia, de a învinge sistemul şi de a fi fericite e apăsătoare, mi-a fost greu să las cartea din mână. Mi-ar fi plăcut, ce-i drept, ca povestea să fie scrisă punând accentul pe Bakul. Aş fi fost curioasă să văd totul prin ochii unei femei, având în vedere că cele mai multe restricţii, obligaţii şi neajunsuri cădeau pe umerii femeilor. Însă chiar şi aşa, urmărind îndeaproape destinul lui Mukunda, lectura a fost una fascinantă.
Iar încheierea romanului este una dintre cele mai frumoase pe care le-am citit până acum: "Nu simţeam decât că, în cele din urmă, viaţa venise plutind pe rău şi mă găsise."
Vreau cartea Un atlas al dorintelor zadarnice
O poveste cursivă şi captivantă; lirism; personaje bine construite care reflectă realitatea acelor vremuri.
Tuturor celor care vor să afle mai multe despre viaţa din India sau îşi doresc o lectură captivantă, care să-i pună, în acelaşi timp, pe gânduri.
Copyright ©2011 Bookblog.ro