Duduia și Regele. Mereu împreună.
Scris de Raluca Elgyar • 9 January 2017 • in categoria Istorie
Titlu: Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu
Autor: Diana Mandache
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2016
Numar pagini: 261
ISBN: 978-606-793-023-8
Autor: Diana Mandache
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2016
Numar pagini: 261
ISBN: 978-606-793-023-8
Numele Elenei Lupescu este asociat, de cele mai multe ori, cu imaginea unei femei fără scrupule care a reușit să-l manipuleze pe Prințul Moștenitor și, ulterior, Regele Carol al-II-lea, să-l îndepărteze de familie și să-l determine să ia o serie de decizii care au condus, în final, la abdicarea acestuia și la o altă istorie a Casei Regale și a României. Destul de multe și grave acuzații la adresa unei femei despre care, până recent, se știau extrem de puține. Învăluită în misterul tipic amantelor regale, personaj creionat de relatările și prin ochii celorlalți, Elena Lupescu face parte din istoria României, în ciuda părerilor, sentimentelor, perspectivelor și intențiilor contemporanilor săi.
Cartea doamnei Diana Mandache, Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu, adaugă o dimensiune nouă acestui personaj detestat sau apreciat și, mai ales, oferă o voce unei femei pe care Istoria ultimilor cincizeci de ani a ascuns-o publicului român.
Carol o întâlnește pe Elena Lupescu în ziua de 14 februarie 1925, la cinematograful Fundaţiei Culturale Regale, unde rula filmul „Nibelungii", prin intermediul lui Posmantir, un fotograf de albume deocheate, din epocă. Acest moment marchează începutul unei relații ce avea să dureze tot restul vieții Regelui Carol al-II-lea. Iubire, pasiune, interese financiare, dependență… cine poate spune? Și ce mai contează? Nu se vor mai despărți niciodată, înfruntând vremurile, oamenii și istoria.
Volumul reunește zeci de scrisori trimise de Elena Lupescu lui Tantzi Cosăcescu, soția lui Jean (Iancu) Cosăcescu, personalități discutabile, susceptibile de legături cu Securitatea și cu oarecare „interese” financiare și mondene pentru întreținerea acestei corespondențe. Familia Cosăcescu îi va vizita în exil pe Regele Carol al-II-lea și pe Elena Lupescu, după căsătoria acestora din vara anului 1947, de la Rio de Janeiro și se pare că autoritățile comuniste i-au contactat pe soții Cosăcescu în vederea furnizării de informații despre Rege și, ulterior, despre procesul privind succesiunea Elenei Lupescu.
Dar cine este, de fapt, Elena Lupescu sau Duduia (cum o alintă Regele)? Născută la 15 septembrie 1895, în Iaşi, Elena Lupescu a fost fiica evreilor Nicolae Lupescu şi a Elizei Falk. La 24 de ani s-a căsătorit în oraşul natal cu locotenentul Ion Tâmpeanu, însă dragostea lor s-a stins după scurt timp, motiv pentru care a şi divorţat. Personalitate puternică și foarte sigură de calitățile ei, Elena exercită o atracție irezistibilă asupra lui Carol. La început, familia regală trece cu vederea peste această nouă aventură a Principelui României. Mai târziu, însă, situaţia devine una chiar complicată deoarece relaţia dintre cei doi a evoluat atât de mult încât Carol al II-lea nu mai ţine cont de faptul că este căsătorit şi are un copil și se afișează alături de amantă la cele mai importante evenimente publice.
„Duduia era o femeie simplă, care prefera mâncărurile românești, făcea cozonac din plăcere, avea talia 44, folosea pudra Chanel 5 și îi plăcea să poarte haine franțuzești, desi mărturisea la un moment dat că nu-și mai cumpără, ci le transformă pe cele vechi, doar pentru a nu cheltui banii inutil și a ajuta Crucea Roșie și pe sărmanii aflați la necaz”, spune autoarea în introducerea cărții.
În 1940, când regele Carol al II-lea a abdicat de la tron, ea l-a însoţit în exil. Cei doi s-au stabilit în Estoril, Portugalia, iar 7 ani mai târziu s-au căsătorit civil în Brazilia şi religios, în Franţa, la Paris. Astfel, Elena Lupescu a primit titlul de Principesă de Hohenzollern şi a devenit moştenitoarea averii lui Carol al II-lea.
Scrisorile cuprinse în volumul doamnei Mandache creionează portretul unei femei aparent simple, profund îndrăgostită de Carol, sensibilă și dovedind o mare dragoste față de țara sa natală. Realitate sau imagine construită cu grijă? Greu de spus…
Un alt aspect pe care scrisorile Elenei Lupescu îl pun în evidență este relația problematică dintre Carol al-II-lea și fiul său, Mihai. Unii istorici au afirmat că aceștia nu și-au mai vorbit deloc după 1940, în vreme ce din scrisorile Elenei Lupescu se înțelege altceva, cel puțin în prima fază. Carol își iubește nespus fiul, chiar dacă legăturile lor sunt sporadice, iar aceleași sentimente pare că le are și Elena Lupescu, care îl alintă pe Mihai în scrisorile sale drept „Copilul” sau „Căpușorul” și deplânge viața grea a acestuia alături de regimul comunist, care se instalează în România. Din nou, greu de spus care a fost realitatea acestei relații între tată și fiu.
Scrisorile Elenei Lupescu nu vădesc un talent literar ieșit din comun, dar ele constituie o mărturie importantă despre o epocă istorică a României și, mai ales, despre povestea de dragoste dintre un bărbat și o femeie, care întâmplător sau nu, s-au aflat timp de un deceniu la conducerea unei țări: el, puterea regală, formală, iar ea…puterea din umbră…mereu împreună.
-
Plusuri
Documentarea serioasă și bine structurată cu care ne-a obișnuit autoarea și fotografiile de arhivă de foarte bună calitate.
-
Recomandari
O carte binevenită în peisajul literar actual, dezvăluind un personaj despre care nu se știu foarte multe și despre care mereu alții au vorbit. Volumul de scrisori este o fericită ocazie de a auzi vocea acestei femei, despre care s-au spus multe neadevăruri și poate prea puține adevăruri.
LULU spune:
5 January 2019 | 11:18 pm
S-a scris despre Duduia ca din 1925 de la acea intalnire amoroasa cu Regele Carol al II-lea a fost iubita si l-a iubit pe rege foarte mult,peste doua decenii,dar nu s-a spus nimic despre copii care au rezultat din urma acestor inflacarate perioade amoroase dintre cei doi,care in ciuda faptului ca regele trebuia sa respecte statutul casei regale,nu l-a respectat pentru prefrumoasa Duduie,ba mai mult a ajuns si la divort cu regina-mama Elena tot pentru preafrumoasa Duduie,traind cu aceasta peste doua decenii,fapt care trebuia sa demonstreze ca intre acesti doi amorezi trebuia sa apara si copii din aceasta dragoste preaputernica,dar cu toate acestea,istoricii,scriitorii sau alte categorii sociale din acele vremuri cauta sa ascunda aceste amanunte sau relateaza ceva foarte vag,astfel incat poporul sa nu fie informat suficient de bine numai in scopul de a evita un partaj binemeritat al casei regale,partaj la care ar avea drept de facto si de drept toti mostenitorii casei regale de la infiintarea ei si pana la abdicarea regelui Mihai,mai precis si mai exact pana la desfiintarea monarhiei.Cum in patura sociala de mijloc sau in stratul social cel mai de jos apar litigii si divergente,tot la fel si in mediul casei regale apar discordii si neintelegeri,netinand cont de faptul ca la realizarea acelui patrimoniu al Casei Regale a contribuit poate ca insasi poporul roman pentru ca nu degeaba i se spune ‘Casa Regale’ a Romaniei,deci a Poporului Roman,deoarece el este cel care isi hotaraste soarta si care isi hotaraste ce sa faca cu munca,cu bogatiile sale ale solului si subsolului pamantului patriei,adica cu bogatiile si tezaurul poporului roman. Cand se va face adevarata lumina si in aceasta delicata problema privind legea retrocedarii sau a mostenirei de fapt si de drept a patrimoniului Republicei Socialiste Romania,pentru ca acest potrimoniu,aceasta mare mostenire pe care a lasat-o statul comuinis uita cu totii sa scrie si prefera sa aplice legea retrocedarii marilor boieri si fostilor chiaburi,dar uita sa aplice acele drepturi care se cuvine si oamenilor care au contribuit la crearea patrimoniului Republicei Socialiste Romania,ba mai mult ei uita ca bastinasii ar trebui sa aiba si drepturile de bastinasi,drepturi care le-au fost luate de-a lungul timpului de diferite regimuri prin aplicarea unor biruri (impozite si taxe) insuficient de justificate,astfel incat nici chiar Domnul Alexandru Ioan Cuza nu ar intelege cu ce scop se pun anumite biruri si anumite taxe nefondate si nejustificate. Tot la fel nici mos Ion Roata nu ar intelege de ce este asa de mare diferenta intre un venit al unui parlamentar,deputat,primar,prefect sau alta funcie inalta de stat si un cetatean al statului de drept roman care are un venit minim garantat si acesta pentru 252-260 de ore nu de 166 de ore cat face un functionar public conform Codului Muncii al Romaniei actualizat. Nici razasii lui Cuza nu ar pricepe cum sta problema cu aplicarea legislatiei funciare,dar nici micii proprietari de pamant pentru ca ei in fapt si in drept sunt cei mai oreopsiti,iar puterea birurilor se simpte tot pe aceasta clasa sociala,clasa care ar trebui sa fie sprijinita si tratata mai cu blandete.Se uita si de faptul ca de fapt si de drept adevaratii succesori ai pamantului si bogatiilor acestui pamant sunt si vor ramane stra-stra-stranepotii acestui popor,ori acest lucru se uita cum de altfel se uita si faptul ca bastinasii adevarati ai acestui pamant romanesc au fost cei care s-au nascut si au trait pe aceste plaiuri romanesti insasi pe timpul lui Stefan Cel Mare si Sfant sau chiar cu mult mai inainte acestui brav parinte pe care l-a avut.In concluzie ar trebui sa fim cu mult mai atenti si mai drepti cu bastinasii adevarati ai acestor locuri romanesti. Va multumesc pentru intelegere. Cu stima si respect pentru cititori.