Titlu: Jacob se hotărăşte să iubească
Autor: Cătălin Dorian Florescu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Mariana Bărbulescu
Numar pagini: 352
ISBN: 978-973-46-3130-8

Romanul care a impresionat Elveţia literară în 2011 străbate două secole de istorie a şvabilor loreni din Banat şi istoria unei transformări personale. În prim plan, se află Jacob, fiul lui Jakob şi descendent al Obertinilor, veniţi din Lorena în Banat şi întemeietori ai satului Triebswetter.

Jakob tatăl, un fugar brutal(izat), ajunge în Triebswetter pentru a se însura cu Elsa Obertin, „Americanca” despre care a citit într-un ziar. Ca dovadă a intenţiilor sale aduce şi articolul decupat şi, cu un amestec de forţă şi încăpăţînare, cîştigă mîna Elsei şi rezidenţa sărăciţilor Obertini. Prin felul său întunecat şi autoritar, Jakob reuşeşte să repună pe picioare averea şi reputaţia Obertinilor, dar nu cîştigă niciodată respectul comunităţii.

În plan secund, fragmentar, e istoria şvabilor care întemeiază primele aşezări din Banat, sunt apoi prinşi ca victime colaterale ale celui de-Al Doilea Război Mondial şi ale epurării comuniste. Migraţia germanilor loreni în vremuri de ciumă, război şi sărăcie e descrisă cu aceeaşi artă a povestirii ca înrolarea, doar cu puţin timp mai tîrziu, a urmaşilor bănăţeni în armatele SS şi, după pierderea războiului, deportarea lor către Siberia. Saga şvabilor bănăţeni, subliniată şi de povestea secundară a ţiganilor din regiune, arată, într-o impecabilă naraţiune, cum destinele individuale, laolaltă cu speranţele, identitatea şi visele individuale, sunt doar praf în vîntul istoriei.

Desigur, romanul e doar o ficţiune, condimentată cu inspiraţia din realitate care i-a iritat pe unii descendenţi ai minorităţii descrise nu doar în tuşe fine. Cătălin Dorian Florescu este convingător ca romancier istoric sau cronicar, creionînd portrete şi situaţii veridice, care nu sunt întotdeauna confortabile. Zelul pronazist al şvabilor, dar şi al românilor, propaganda din şcoli nu sunt descrise pentru a ofensa o minoritate etnică, ci mai degrabă pentru a ilustra o temă clasică în literatură – raporturile de putere dintre majoritari şi minoritari. O mînă de nefericiţi din Estul îndepărtat sunt prinşi într-un război care nu le aparţine, dar căruia trebuie să-i supravieţuiască – cam aşa s-ar descrie situaţia şvabilor din Banat, nu foarte departe de destinul istoric al României, de altfel. Florescu descrie magistral conflictul dintre morala lui „ar trebui” şi cea a lui „e necesar” şi cît de departe ajunge adaptabilitatea oamenilor.

Jacob însuşi are aura unui neadaptat, nu corespunde aşteptărilor unui tată puternic şi autoritar, nu trezeşte în mamă instinctele protective, nu se identifică nici cu proaspăt germanofilii şvabi, dar nici cu ceilalţi, fie ei români sau ţigani. Evoluţia sa este interesantă şi conflictuală şi lasă loc de interpretări cu privire la titlul foarte „catchy” al romanului. Salvează sau vindecă încă o dată dragostea? E nevoie ca Jacob să se decidă (să-şi ia viaţa în propriile mîini, spre deosebire de strămoşii lui purtaţi de valul istoriei)? E posibil să-şi decidă viaţa?

Printre astfel de teme de gîndire şi fragmente de istorie ca dintr-un basm, Cătălin Dorian Florescu prezintă o istorie a marginalilor şi a migratorilor, oameni sub vremuri, într-un context credibil creionat şi o limbă (şi o traducere) curată şi provocatoare. O reţetă de succes, un povestitor înnăscut fac din lectura acestui roman o experienţă savuroasă pentru dependenţii de proză.

• Plusuri

  Claritatea şi precizia limbajului într-o naraţiune fragmentară şi complexă.
  Personaje şi context istoric credibile
  Flux narativ care provoacă şi menţine cititorul alert.

• Minusuri

  În mod interesant, cartea a stîrnit ceva controverse, unii descendenţi din Triebswetter simţindu-se ofensaţi de abordarea autorului şi de utilizarea unor nume aparent coincidente cu nume reale.

• Recomandari

  Amatorilor de literatură „în dulcele stil clasic” bună, fără pretenţii, fără cusur.