Titlu: Eleanor și Park
Autor: Rainbow Rowell
Rating:
Editura: YoungArt
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Florentina Hojbotă
Numar pagini: 376
ISBN: 978-606-93849-3-0

Am tot auzit vorbindu-se despre Rainbow Rowell pe canalele de Youtube ale „bookvlogărilor” americani, dar, nu știu din ce cauză, mi s-a părut a fi o scriitoare care își primește laudele fără să le și merite. Prejudecăți; prejudecăți peste tot. Bineînțeles că m-am înșelat grăbindu-mă să judec un autor fără să-i fi citit măcat o carte (nu că ar fi ceva nou...), dar să trecem peste și să lăsăm negativismul undeva într-un colț de unde nu ne poate face rău. Pentru că Eleanor & Park a fost o carte atât de faină – probabil cel mai bun roman young adult din câte am citit în ultima vreme – încât simt nevoia să-i cer scuze lui Rainbow, chit că nu are cum să-mi audă strigătul, și să-i promit că voi citi toate cărțile ei care vor apărea și la noi.

Cumpără titlul în engleză

Eleanor este eleva nouă, inadaptată, un suflet cât se poate de pur, care a îndurat prea multe din cauza aspectului său fizic. Eleanor este... plinuță, roșcată și pistruiată, iar faptul că niciodată nu pare a fi în stare să-și ia singură apărarea nu o ajută în jungla plină de animale de pradă feroce care este liceul. Park este pe jumătate coreean, un tip tăcut, pasionat de muzică și benzi desenate. Când, în prima ei zi de școală, Eleanor se așază lângă Park, povestea celor doi adolescenți începe.

Sincer, nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie cât de mult mi-a plăcut cartea asta. Aș spune că e minunată, dar mi se pare că-i fac un deserviciu. Eleanor & Park e un carusel de emoții în starea lor brută, neșlefuită, la care se adaugă câteva personaje memorabile, pe care nu ai cum să nu le iubești în ciuda micilor lor imperfecțiuni, dar și unul pe care eu l-am urât cu aceeași pasiune „folosită” pentru a-i detesta pe Voldemort, Umbridge și Snape din seria Harry Potter, de exemplu. Când vine vorba de cărți pentru adolescenți, prea puține sunt cele care au curajul de a renunța la clișeele care asigură vânzări și, în cele mai fericite dintre cazuri, recunoașterea la nivel mondial, în favoarea unei povești cu totul și cu totul originale, a cărei protagoniști sunt niște inadaptați pe care în lumea reală i-ai privi cu scepticism.

Eleanor și Park sunt niște personaje adorabile. Cel mai mult mi-a plăcut la ei că nu au părut niște exagerări, cum pare a fi tendința în romanele young adult din ultima perioadă (mă uit la voi, Sub aceeași stea și Toate acele locuri minunate) și că autoarea i-a creionat ca pe niște adolescenți normali, cu probleme și temeri cât se poate de banale, pe care ajungi să-i înțelegi după doar câteva pagini „petrecute” alături de ei. M-am regăsit în Park și în obsesia lui pentru supereroi, m-am regăsit în Eleanor și în nesiguranța pe care a căpătat-o de-a lungul anilor din cauza trupului său măricel. I-am înțeles, cred eu, extrem de bine și nu a fost nevoie de prea mult timp pentru ca între noi să se construiască un pod prin care să fim conectați la un nivel sentimental.

Întâmplările prin care trec cei doi până și după ce se îndrăgostesc sunt pur și simplu adorabile. De fiecare dată când Eleanor se așeza lângă Park sau când Park o aștepta pe Eleanor mă făceau să zâmbesc involuntar. Totuși, asta nu înseamnă că întregul roman e doar curcubeie și unicorni roz, pufoși. Nici pomeneală. Problemele lui Park, deși ele există și sunt un element important al cărții, pot fi rezumate la simple neînțelegeri între el și tatăl lui. Cât despre Eleanor... aici intervine personajul acela despre care vorbeam mai devreme, și anume tatăl vitreg al fetei care e cel mai meschin și mai îngrozitor individ din câți există. L-am detestat pe Richie cum nu am mai detestat de foartă multă vreme un personaj, ba chiar îmi doream câteodată să-l pot scoate dintre rândurile cărții ca să-l pot... Înțelegeți ideea ;). Modul în care se comportă cu propria sa familie este ceva desprins parcă din buletinele de știri de la ora cinci și mă mir, chiar mă mir, că nimeni nu a luat măsuri împotriva sa atâta amar de vreme.

Eleanor & Park este mai mult decât o carte pentru adolescenți; este o carte pentru oricine își dorește să retrăiască fiorii primei iubiri, să zâmbească și să chiuie alături de personaje, dar și să sufere pentru ele atunci când soarta se dovedește neprielnică. Zău că nu știu ce să mai zic despre romanul ăsta. Citiți-l!

• Plusuri

  TOT

• Minusuri

  Oricât aș încerca să găsesc nod în papură acestei cărți, nu pot; a fost perfectă.

• Recomandari

  În primul rând adolescenților, pentru că ei sunt publicul țină (duh!) și cei care se vor identifica cel mai mult cu protagoniștii, dar și persoanelor mai „în vârstă”, pentru că se vor bucura, cu siguranță, să descopere o poveste de dragoste atât de simplă, sinceră și dureroasă.