Titlu: Lumea de ieri. Amintirile unui european
Autor: Stefan Zweig
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Ion Nastasia
Numar pagini: 470
ISBN: 978-973-50-3465-8

„Orice umbră este şi ea un copil al luminii şi numai cine a cunoscut vreme însorită şi vreme întunecată, război şi pace, elan şi prăbuşire, numai acela a trăit cu adevărat.”

22 Februarie 1942, Brazilia. Orfani ai unei lumi dispărute, scriitorul austriac Stefan Zweig şi soţia sa aleg să părăsească o viaţă în care nu-şi mai găseau rostul, lăsând menirea de a reface Europa pe umerii celor care nu sunt împovăraţi de nostalgia unui „ieri” irecuperabil. Cu o zi mai devreme, Zweig trimite manuscrisul pentru Lumea de ieri , cartea care avea să surprindă nu doar destinul unui artist, ci mai ales esenţa unei epoci.

Cu un stil care nu se pierde nici în traducere, cu modestie, imparţialitate, nostalgie, anxietate şi multă afecţiune, Stefan Zweig îşi scrie testamentul, o scrisoare de adio atipică, ce se întinde în peste 400 de pagini şi surprinde destinul unei lumi în tranziţie, de la utopie la infern, al unui război personal în războiul mulţimii, un război al tuturor împotriva tuturor.

Stefan Zweig este un scriitor de care fie n-aţi auzit deloc, fie îl îndrăgiţi din plin. Cândva cel mai tradus din lume, mai bine vândut decât Thomas Mann, este unul dintre acei autori pierduţi pentru multă vreme, ale căror opere au căzut pradă cenzurii şi focului sub tirania lui Hitler.

Lumea de ieri , intitulatǎ iniţial Trei Vieţi nu este o autobiografie tipică, ce descrie evenimentele semnificative ale vieţii unui om. Este în acelaşi timp povestea Arcadiei, a vieţii culturale din epoca de aur, a unei lumi ajunsă în cel mai înalt punct al prosperităţii pentru ca în scurt timp să se prăbuşească aşa cum nimeni nu se aştepta, un document care oferă o altă perspectivă asupra istoriei.

„Creatură a comunicării şi comuniunii”, cum zicea Baudouin, fire sensibilă, cu o atitudine demnă şi gândire de tip erasmic, nu-i de mirare că era înconjurat numai de prieteni iluştri. Astfel, prin intermediul său ajungem să-l admirăm şi mai mult pe Rilke, pătrundem în atelierul lui Auguste Rodin şi învăţăm secretul marilor opere de artă, dar şi în apartamentul modest al lui Romain Rolland datorită căruia şi-a descoperit caracterul cosmopolit. Întâlnirea cu acesta din urmă marchează şi momentul în care Zweig şi-a setat ca ţel realizarea unei uniuni europene prin prisma scrisului. Prietenia cu Freud şi-a pus de asemenea amprenta asupra gândirii şi a scrierilor sale şi cel mai bine putem observa asta în capitolul Eros matutinus.

Cu fiecare pagină descoperim un scriitor idealist, curajos şi pacifist, unul dintre puţinii care au reuşit a nu se lăsa influenţaţi de vreo ideologie, devotat cauzei unei frăţii internaţionale şi împărţind aceeaşi viziune politică cu Dostoievski, poate mult mai clar asumată. Însă dorinţa sa de a pune bazele unei comunităţi trans-europene de intelectuali susţinători ai păcii a eşuat. A făcut loc întregii lumi în sufletul său dar lumea l-a dat la o parte:

„Nu mi-a fost de nici un ajutor faptul că aproape o jumatate de secol mi-am educat inima să bată la unison cu universalul, ca inima unui citoyen du monde . Nu, în ziua când mi-am pierdut paşaportul am descoperit, la cincizeci şi opt de ani că pierderea patriei înseamnă mai mult decât pierderea unui petic de pământ hotărnicit.”

• Plusuri

  Scriitura atât de vie şi emoţionantă încât se citeşte cu lacrimi în ochi

• Minusuri

  Prea puţine detalii despre viaţa personală a autorului

• Recomandari

  Celor care vor să citească una dintre cele mai bune biografii