bookblog.ro

Exclusii

Scris de • 30 June 2006 • in categoria

Titlu: Exclusii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2005
Traducere:
Numar pagini: 304
ISBN: 973-46-0064-8

Cititorul care caută să îi înţeleagă pe "excluşii" Elfriedei Jelinek ar putea să-şi lase orice speranţă în afara acestei cărţi, care nu vine numai să-i dărîme edificiul de iluzii, dar doreşte şi să şteargă orice urmă ar putea rămîne. Şi o face cît mai direct şi mai simplu cu putinţă

Nu de lentile, prisme şi alte arme se foloseşte romanul pentru a capta un potenţial cititor, ci de aparenta renunţare la orice material între intenţie şi rezultat. Firesc ar fi să ne întrebăm mai întîi care e intenţia. Prezentarea unei societăţi devastate, în care trecutul trăieşte şi în cei care nu îl cunosc? Lipsa de substanţă a unei lumi care nu ştie la ce să se raporteze? Revolta- mai bine spus, zumzetul - unei generaţii tinere, confuze? Critică socială sau jurnal al propriilor eşecuri? Iar rezultatul e romanul despre o crimă: Rainer îşi ucide sora, mama şi tatăl. E, însă, o diferenţă între a împuşca pe cineva sau a-l arunca în rîu şi măcelărirea aceluiaşi. Pe această diferenţă se construieşte romanul, prin amănuntele frustrării şi ratării lui Rainer, contrabalansate de rateurile surorii sale, Anna, pianistă amuţită de furie cîteodată, stîngace şi lipsită de reacţii la suprafaţă, clocotind în interior. Acest duo trist devine tăios cînd îşi fac apariţia Sophie, ca un punct în jurul cărui gravitează toţi, şi Hans, reprezentînd neclar un muncitor care se doreşte în "lumea bună". Să fie o exagerare sau o adăugare necesară faptul că tatăl lui Rainer şi al Annei e un fost ofiţer nazist, grotesc în neputinţa lui? Să o punem alături şi pe mama lui Hans, care îi vorbeşte acestuia despre idealuri comuniste" Iată de unde ar putea începe drama.

Însă excluşii nu trăiesc o dramă, pentru că deja au găsit cîteva rezolvări ale situaţiei lor: lama în loc de dragoste, indiferenţa, răceala, tîlhăriile, sexul ocazional, acţiuni de distrugere atent plănuite".acestea sunt tot atîtea soluţii pentru însingurare, cea auto impusă, deci deloc înduioşătoare. Putem gîndi cîteva scuze pentru Rainer şi crima lui, mai mult psihanalizînd amator, însă gratuitatea răutăţilor celor patru excluşi nu se poate încadra nicăieri. În ceea ce priveşte aceste amănunte, cartea se bazează pe ele(descrierea diafanei Sophie, care îneacă o pisică; o bombă în vestiar, la şcoală), tot aşa cum se bazează pe tonul caustic al naratorului.

În fine, ce motiv ai avea să citeşti un roman incomod, necruţător, care nu lasă loc de "dar"? Faptul că autoarea e laureată a premiului Nobel nu e relevant decît într-o anumită măsură. Că te poţi întîlni oricînd cu un Rainer, agresiv în mod gratuit, că există o frustrare ce îşi cere drepturile în fiecare- nu înseamnă foarte mult. O satisfacţie estetică nu există pentru cei preocupaţi de categorii precum "bine", "frumos", "onorabil". Găsirea unor puncte comune cu actuala societate e riscantă, cine ar recunoaşte că trăieşte într-o lume decăzută, dar lipsită de orice farmec? Pare că există mereu un cititor care se vrea şocat, agresat, deziluzionat, dus din banalitatea dulce în oroare şi cruzime. Pentru că el ştie că e o carte, ştie că e ficţiune, sau cum ar spune Elfriede Jelinek, "nisip încins în deşert".

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

    1. Creatza spune:

      Mie personal mi-a placut foarte mult romanul Exclusii. Poate ca il privesc oarecum incorect pentru ca sunt la varsta exclusilor, dar il consider una din cele mai bune cartii citite vreodata alaturi de 1984 sau crima si pedeapsa! Daca puneti mana pe el nu-l lasati.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro