Titlu: Expo `58
Autor: Jonathan Coe
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Nadine Vlădescu si Sanda Watt
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-46-3896-3

„Într-o notă din data de 3 Iunie 1954 ambasadorul Belgiei la Londra a transmis o invitație guvernului britanic al Majestății Sale: invitația de a participa la o nouă expoziție internațională, pe care belgienii o numeau Exposition Universelle et Internationale de Bruxelles 1958. Cinci luni mai târziu, data de 24 Noiembrie 1954, acceptul oficial al invitației, venit din partea guvernului Majestății Sale, i-a fost prezentat ambasadorului cu ocazia unei vizite la Londra a baronului Moens de Fering, comisarul general împuternicit de guvernul belgian să își asume sarcina organizării expoziției.”

Cumpără titlul în engleză

Așa începe o poveste de dragoste și spionaj, care are loc în decorul destul de ciudat al Expoziției Internaționale din 1958, care a avut ca simbol Atomiumul, ce se înălța „la peste o sută de metri deasupra solului și urma să aibă o formă asemănătoare cu unitatea structurală de bază a unui cristal de fier, mărită de o sută șaizeci și cinci de miliarde de ori”. Thomas, copywriter assistant la Biroul Central de Informații, este desemnat, datorită legăturilor sale cu Belgia – mama sa belgiancă se refugiase cu el în Primul Război Mondial în Marea Britanie – dar și a experienței sale în administrarea pub-urilor – tatăl său fusese patron de pub – să administreze Britannia, marele pub care va deservi vizitatorii pavilionului britanic din cadrul expoziției. Thomas acceptă această misiune, nebănuind nicio clipă că perioada de 6 luni petrecută în Belgia avea să-i schimbe radical viața, dar și viziunea asupra lumii.

Încă de la început, o serie de încurcături pregătesc terenul pentru un roman plin de aventuri dar și de situații comice. Chiar autorul spune despre acest roman că „poate fi citit în mai mute feluri: ca un roman comic englezesc tradițional, în stilul lui Henry Fielding, Michael Frayn și Kingsley Amis, ca un omagiu adus filmelor de comedie din anii 1930, 1940 și 1950, ca o parodie a cărților de spionaj despre Războiul Rece și ca un capitol recent din ansamblul de romane și povestiri scrise de mine în ultimele două decenii”. Dincolo de detaliile – destul de insipide și cu caracter pur tehnic – legate de organizarea marelui eveniment, Expoziția se dovedește a fi, în romanul lui Coe, o strădanie a unor OAMENI, o strădanie extrem de epuizantă, chiar dacă oferă și anumite satisfacții. Interacțiunea dintre diferitele tipologii de oameni care s-ar fi aventurat, la finalul anilor ’50 într-o asemenea misiune – de la oamenii simpli, care credeau sincer în scopul Expoziției de a aduce cetățenii de diferite naționalități împreună și până la spioni industriali, fie ei comuniști ruși sau capitaliști de alte naționalități, plasați acolo cu scopuri întunecate, prost mascate, dar niciodată pe deplin divulgate – oferă prilejul de a arunca acea privire cu tentă extrem de personală, lipsită de sterilitatea studiului istoric, asupra trecutului.

Eu am privit acest roman mai mult ca pe o călătorie inițiatică, pe care personajul o începe cu o naivitate hilară, dar pe care o încheie cu profunde schimbări ale felului în care percepe și înțelege lumea în general, dar și viața lui în special. Pentru că morala romanului, concluzia lui, aș spune că este chiar asta: depărtarea de mediul familiar, de securitatea căminului, de rutina care, pentru englezi, este proverbial de liniștitoare, îi oferă lui Thomas ocazia de a-și analiza viața dintr-o perspectivă ceva mai obiectivă, adică „dinafară”.

Umorul romanului se naște în primul rând din unele situații care sunt împinse la extrem, în care sunt ironizate tabu-uri britanice consacrate. Poate cel mai bun exemplu este cel în care James Gardner încearcă să-i convingă pe membrii comisiei de analiză a pavilionului britanic că proiectul său „O istorie a toaletei britanice” are tot dreptul să fie expus în pavilion. Argumentele care se aduc sunt fie corecte și responsabile, fie ridicole de-a dreptul, dar cel care a încheiat definitiv discuția a fost intervenția lui Gardner cu „…vă reamintesc, sir John, că până și Majestatea sa… până și Majestatea sa…”, la care răspunsul a fost, extrem de tranșant: „Dacă termini propoziția, Gardner, va trebui să te rog să părăsești încăperea.”

Mai mult chiar, devine de-a dreptul hilar întregul proces care-l conduce pe Thomas către revelația finală, cea care-i va reface viața. Un simplu leucoplast va oferi suficiente răsturnări de situație, cât să facă din Expo 58 un roman cu adevărat savuros.

• Plusuri

  Expo 58 este un roman amuzant, plin de aventuri – amoroase, de spionaj – care captează cititorul, iar traducerea de care are parte îl avantajează foarte mult.

• Minusuri

  Începutul este puțin prea tehnic, ușor plictisitor. Cu siguranță nu promite ceea ce ajunge să ofere. De aceea sugerez cititorilor să aibă răbdare, pentru că vor fi răsplătiți din plin pentru ea.

• Recomandari

  Autorul este cel ce recomandă cel mai corect acest roman, prin faptul că sugerează felul în care poate fi citit. Astfel, poate fi citit de oricine este interesat de un „roman comic englezesc tradițional, în stilul lui Henry Fielding, Michael Frayn și Kingsley Amis”, de „parodie a cărților de spionaj despre Războiul Rece” sau pasionat de „filmele de comedie din anii 1930, 1940 și 1950”.