bookblog.ro

Fiul rătăcitor în poveste

Scris de • 19 March 2013 • in categoria

Titlu: Regina-Zăpezilor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 360
ISBN: 978-973-124-520-1
Cumpara cartea

„Exact asta e literatura, o închisoare de sticlă”, spune Casilda Iriarte, unul din personajele scriitoare ale acestui roman. Celălalt este Leonardo Villalba şi împreună se regăsesc captivi în romanul de faţă.

Cumpără titlul în engleză

Pe scurt, cei doi se reîntîlnesc după mulţi ani şi multe evenimente în locul cel mai important pentru amîndoi: casa Villalba. Pentru el, casa copilăriei. Pentru ea, casa iubitului. Amîndoi au nevoia de a-şi elabora amintirile, senzaţiile şi gîndurile, astfel că scriu şi văd în scris salvarea şi prizonieratul lor. Nici unul nu este atît de talentat pe cît este de pasionat de a scrie literatură...

Pe larg, romanul Regina-Zăpezilor începe promiţător cu sugestia realist-magică a unui sat la malul mării, în care evenimentele care şochează comunitatea sunt cumpărarea casei Vila Albă de către o misterioasă doamnă şi intoarcerea fiului fostului proprietar al vilei. Întoarcerea aceasta dă speranţe amatorilor de literatură hispanică, fiind povestită de către o bătrînă din sat, în inconfundabilul stil care amestecă magia cu hiperrealismul. Apar şi un paznic de far, o copilă adusă de mare şi o mamă mai rea decât o vrăjitoare sau, mai transparent, decât Crăiasa Zăpezii, laitmotivul acestui roman.

Leonardo, întors în satul copilăriei, are reverii în care vocea bunicii îl sfătuieşte, îl tachinează sau îi reaminteşte poveştile copilăriei, îşi evaluează trecutul şi înţelege că doar scrisul îi poate pune gîndurile în ordine. Despre el cititorul află că a petrecut ceva timp în închisoare, distrîndu-şi colegii de celulă cu poveşti şi filosofări, că încearcă să-şi rezolve dependenţa de droguri, iar revenirea acasă îi provoacă stări amestecate.

Casilda este de asemenea o rătăcitoare întoarsă acasă. Cumpărînd Vila Albă ea reface într-un fel trecutul, locuind la bătrîneţe în casa celui pe care l-a iubit şi avînd marea copilăriei sale în apropiere, simbolul propriului stil paradoxal de a fi.

Ce se întîmplă între aceşti doi poli ai cărţi este...o mare de cuvinte. Ambii scriu într-un mod romanţios, pompos, avînd aceeaşi voce a aspirantului la statutul de scriitor. Între istorisirea împiedicată de detalii, colorată şi vehementă a bătrînei din primul capitol şi notaţiile introspective, „literare” ale celor doi este o distanţă mare, cam ca aceea dintre un povestitor autentic şi un absolvent de creative writing.

Din punctul meu de vedere, Regina-Zăpezilor este un excelent exerciţiu de creative writing, structura narativă şi simbolică fiind foarte clară, stilul demonstrativ, cu opriri în realismul magic şi postmodernism. Dar pentru un cititor de plăcere (şi sper sau visez că nimeni nu citeşte din obligaţie), romanul acesta este searbăd. Da, o închisoare de sticlă, lipsită de viaţă şi autenticitate.

  • Plusuri

    Fragmente frumos scrise, care curg limpede, cum ar fi întîlnirea dintre Leonardo şi o fată care se pregăteşte să plece într-o călătorie lungă sau povestea colegului de celulă a lui Leonardo.

  • Minusuri

    Stilul forţat literar, vocile personajelor sunt foarte asemănătoare, de parcă ar fi toţi profesori de literatură.

  • Recomandari

    Recomand cartea celor care apreciază stilul pompos, introspecţia fără conţinut sau o lecţie de scriere creativă.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro