bookblog.ro

Ghidul motociclistului

Scris de • 15 August 2010 • in categoria

Titlu: Ghidul motociclistului
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
ISBN: 978-973-47-0045-7


Unul dintre apelativele de alint cu care motocicliştii îşi răsfaţă vehiculele – dincolo de zoologicele “viespea”, “văcuţa”, “balena” etc. – este, simplu, “fierul meu”. Dincolo de modestia simulată a acestei vorbe dulci, la noi, pentru mulţi dintre conducătorii pe două roţi, a fi motociclist înseamnă într-adevăr a te sui pe o bucată de fier, a băga o cheie într-o găurică din fierul respectiv şi a-l face să alerge cu sute de kilometri pe oră. La care se adaugă musai mândria de a fi pe youtube şi de a povesti tovărăşilor ce slalomuri ai mai făcut pe Splaiul Unirii sau pe DN 1A. Iată de ce la noi, imaginea motociclistului este sinonimă cu imaginea “donatorului de organe” - ajuns celebru la ştirile de seară, unde ne salută victorios de pe caldarâmul pe care a aterizat forţat de la 150 de kilometri pe oră, din cauză că fierul lui (mult prea mare şi prea agresiv pentru nivelul lui de tehnică de pilotare*) a fost izbit de o maşină (oricum, un oponent mult prea impunător pentru orice fel de motocicletă), condusă de un şofer (oricum, mult prea ignorant ca să conştientizeze şi că există şi altceva pe şosele în afară de maşinării de minim doi metri lăţime). La care se adaugă menţiunea că motociclistul a murit sau e internat în stare de urgenţă, pentru că a considerat cool pentru o plimbare pe Kawasaki Ninja (0-200 km/h în 8 secunde) - să se protejeze cu o cască (eventual, nelegată sub gât, pentru ca sucirea acestuia să se producă cu mare uşurinţă), o cămaşă, nişte pantaloni scurţi şi o pereche de adidaşi sau ... papuci de plajă.

Dacă acest gen de motociclişti este majoritar, restul populaţiei poate pune, într-un fel pe bună dreptate, un semn de egalitate între substantivul “motociclist” şi adjectivul “inconştient”. Ca urmare, traficul aduce mai mult a vânătoare, din care fiecare scapă cum poate. Pe o parte, mulţi posesori de “fiare” se cred rudele de sânge ale lui Ghostrider şi depăşesc aiurea, se dau pe o roată sau zboară cu dublul, triplul vitezei legale (asta pentru că au cu ce, pentru că nici o lege nu interzice unui tânăr imbecil hiperhormonizat să-şi cumpere, să zicem, o Yamaha R1 (0-100 km/h în 3 secunde) la două zile după ce a reuşit să ia trei curbe la 20 km/h în poligon, cu o motopocnitoare inofensivă). De partea cealaltă, cei mai mulţi dintre şoferi, văzându-le iresponsabilitatea, decid să considere că ei nu există, ca urmare nu se asigură înaintea manevrelor, nu semnalizează sau semnalizează aiurea, frânează prosteşte etc. (asta pentru că, pur şi simplu, nu îi preocupă prea mult problema). Ca unul care era să fie izbit din spate pentru că a oprit la culoarea galbenă a semaforului, pot spune, eufemistic, că există falii uriaşe în comunicarea două roţi vs. patru roţi.

Ghidul motociclistului vine să acopere un golul imens de cunoştinţe în care trăiesc cei care consideră că motocicleta e doar un fier a cărui valoare se măsoară în viteza maximă şi zgomotul tobelor de eşapament. Poate cel mai mare merit pe care îl au cei care au scris volumul de faţă este că pornesc de la premisa că a merge cu motocicleta e mai mult decât o deversare de adrenalină - o poveste, sau, ca să zic un truism, “un mod de viaţă” – care, ca orice mod de viaţă, are regulile lui bine stabilite. Dacă dintr-o întâmplare, cartea va cădea în mâinile unui om pentru care ideea de Suzuki RF900R (0-100 km/h în 2,5 secunde) şi ideea de adidaşi nu se resping a priori, el va avea surpriza să vadă că “fierul” său face parte, cu tot cu sutele sale de secrete mecanice, dintr-o istorie, dintr-o tradiţie şi dintr-o cultură cu totul aparte. Maniacul vitezei va citi, probabil destul de surprins, despre “emoţia drumului liber” şi “dansul cu motocicleta” (ceea ce nu-i deloc puţin lucru, dat fiind că prin “dans” nu înţelegem a ţopăi pe şa în vreme ce motorul merge bine mersi pe bulevard). Ghidul lui Everitt şi Holmstrom este unul care, chiar dacă nu complet şi perfect echilibrat în tabla de materii, este cel puţin scris de oameni care văd în motociclism un ceva mult dincolo de instinctele primare (e drept că uneori autorii sar binişor calul, comparând obiceiurile moto cu... ritualurile religioase, dar în fine, să ignorăm deocamdată acest aspect).

Pentru pasionaţii trăitori ai clipei rutiere, Ghidul... se deschide cu o mică istorie moto, unde pot afla de încercările de la începutul secolului trecut ale William Harley şi Arthur Davidson, cea din 1885 a lui Gottlieb Daimler şi chiar din … 1868, a lui Sylvester Roper, din SUA :

Trecând prin perioada zbuciumată de după al doilea război mondial, bântuită de imaginea periculoasă a motociclistului american, îndulcită apoi de apariţia explozivă a motocicletelor Honda, sub sloganul “You meet the nicest people on a Honda” (la care subsemnatul, dând dovadă de mare modestie, ader :) ), culminată cu apariţia legendară lui CB 750 Four în 1969 elegantă, fiabilă şi mai ieftină decât orice produs al concurenţei:

...apoi revenirea târzie a Harley-urilor în America (cu concursul guvernului care a impus taxe suplimentare de import pentru a opri din ofensiva asiatică) şi ajungând până în ziua de astăzi unde, ca la piaţă, ai de unde alege, numai, vorba aia, bani să ai...

Ghidul...
răspunde la majoritatea întrebărilor pe care şi le poate pune un începător atins de virusul două-roţi: întrebări referitoare la clasele de motociclete, sfaturi şi preţuri orientative de achiziţie (nu prea utile pentru noi, dat fiind că se referă la piaţa americană), urmate de anatomia unei motociclete (unde cred că ar fi fost utile mai multe explicaţii şi fotografii), tipuri de motoare – de la monocilindre la boxere, V-twin-uri, până la 4-în-V şi Gold Wing, sfaturi de achiziţie a motocicletei (printre care ciudatul sfat pentru a achiziţiona motociclete cu transmisie cu cardan, fiindcă lanţul necesită... atenţie şi o oarecare predispoziţie la a te murdări pe mâini, hm...) şi a echipamentelor de protecţie, tehnica de pilotaj (care, attention, please!, începe de la “starea mentală corectă”), plus nişte secrete ale meseriei - cred eu - mai importante chiar decât legislaţia rutieră (“Tratează-i pe ceilalţi şoferi ca şi cum nu ar şti ce fac, mulţi dintre ei fiind prea preocupaţi pentru a observa ceva aşa de mic ca o motocicletă”, “Motocicleta merge acolo unde priveşti”), despre mersul în grup sau tehnici de ridicare a motocicletei, plimbările pe off-road şi întreţinerea de bază a motocicletei, dar şi curiozităţi despre customizare, curse şi cluburi moto, la care se adaugă o binevenită listă a celor mai bune motoare care se pot găsi la second-hand.

“Motocicletele sunt frumoase”, spune un subtitlu al cărţii americanilor. Aş completa - nu numai că sunt frumoase, dar ascund atâtea secrete şi poveşti, încât numai un om care confundă de-a binelea o bucată de metal cu o bijuterie de tehnică japoneză sau nemţească le poate ignora. Ghidul... scris de Holmstrom şi Everitt e un prim pas către dispariţia acestei specii de pe şoselele noastre. După ce-l va citi integral, orice neofit va fi un pic mai puţin necunoscător şi, în mod sigur, își va respecta mult mai mult "fierul".

* Cu atât mai mult cu cât nici o şcoală moto din România nu s-a gândit să le arate, în timpul cursurilor, ce se întâmplă în momentul în care un fier de nici 200 de kilograme este lovit de un alt fier, de o tonă jumătate, la o viteză chiar sub limita legală. Sau care este distanţa de frânare al unei motociclete în comparaţie cu al unei maşini etc. etc. etc. Cu atât mai mult cu cât examenul pentru permisul de conducere moto este imposibil de picat dacă ştii să mergi cât de cât pe bicicletă, dacă nu e nisip în poligon sau dacă mica motocicletă de examen nu se opreşte brusc, fără nici un motiv special.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Pingback: CalatorRomania (CalatorRomania)

    2. Pingback: bookblog (bookblog)

    3. poluarea fonica spune:

      daca motocicletele sunt frumoase ,cum putem descrie zgomotul produs de ele ,din punctul de vedere al unor pietoni.personal ,am gasit nu numai o data zgomotul declansat de aceste ‘bijuterii tehnice’ drept niste fiare care vor sa ma termine.unde sa se mai duca bietii pietoni ,daca nici pe trotuar nu mai au liniste .vorba lui ilf si petrov ,insinuante masinariile acestea.chiar daca inca mai exista trotuare,ca sa nu fii calcat in roti ,cum sa scapi de zgomotul infernal produs de motociclete.poate in gaura de sarpe?

      raspunde

    4. save a life spune:

      @ poluarea fonica: number 1 – motocicletele sunt minoritare. sincer, in Bucuresti, as prefera din cand in cand cateva secunde de bazait “infernal”, cum ii zici tu, decat scandalul constant al traficului pe patru roti, cu claxoane si tot dichisul. plus ca ar fi mai mult spatiu pe strazi daca oamenii ar merge mai mult pe doua roti. gandeste-te ca pe locul ocupat in trafic sau parcare de o masina incap cam 6 motociclete de marime medie…

      number 2 – sunt multi motociclisti care isi schimba evacuarea din tobele de esapament nu pentru a se da rotunzi pe sosea, ci pentru a fi auziti de soferii care, in timp ce circula, asculta muzica tare, se cearta cu consoarta, vorbesc la telefon si uneori toate trei in acelasi timp. de multe ori, e posibil ca acel zgomot sa fi facut atent pe un visator la covrig si, deci, sa fi evitat un accident.

      raspunde

      • poluarea fonica spune:

        solutie:dezvoltarea si folosirea la scara larga a transportului in comun.mai multe tramvaie si autobuze , mai putine masini mici si motociclete,mai multa liniste si mai putina poluare .de-as fi eu primarul bucurestilor….

        raspunde

        • Silviu Man spune:

          de acord cu folosirea transportului in comun. dar la standarde omenesti. de bine, de rau, pe motocicleta sau pe bicicleta nu-ti muta nimeni nasul din loc, ca in RATB, e cam greu sa fii buzunarit, in plus chestiile astea pe doua roti nu intarzie niciodata – iti stau la dispozitie la orice ora, nu cand termina partida de table soferii de la cap de linie. nu mai vorbim ca unii se mai intorc si pe noapte acasa, cand tramvaiele dorm duse in depouri. etc.

          raspunde

    5. Dan spune:

      Am primit acest Ghid de la un prieten proaspat motociclist care avea doua exemplare (primite in dar de la sotia sa si de la un coleg civil). L am luat cu intentia unica de a l darui la randul meu unei persoane interesate. Nu am intentionat nici un moment sa il citesc, ce imi mai putea spune un Ghid despre motociclism si eu sa nu stiu ?!!

      Ma plictiseam, mi a picat in mana, l am rasfoit, apoi l am citit si nu mi a spus nimic nou, dar trebuie precizate urmatoarele:

      Ghidul este beton, in special pentru incepatori dar si pentru cei medii si avansati (care desi au strans ani si unii chiar si kilometrii multi, au trecut prin motociclism ca gasca prin apa).

      Deasemenea, aceasta carte poate fi un prim pas pentru civilii interesati de intelegerea diferitelor aspecte ale acestui/ei fenomen/practici.

      Lucrarea este bine structurata, scrisa frumos, sincer, simplu, cu umor si trateaza majoritatea aspectelor si situatiilor pe care trebuie sa le cunoasca un utilizator de motocicleta sau motociclist.

      Pe scurt, consider ca acest Ghid (daca este citit si inteles) “alfabetizeaza” si orienteaza pe drumul cel bun civilul interesat de practica moto dar si pe detinatorul de permis categoria A.

      Prin urmarea consider de maxima utilitate parcurgerea acestei lucrari de categoriile mentionate in paragraful anterior.

      raspunde

    6. F16 sau MIG24 la mine la balcon spune:

      Se poate accepta in proportie de 20% ca ziua este necesar un pic de zgomot pentru a atentiona soferii.
      Dar noaptea, intre orele 24 si 4 ce scuza gasiti zgomotului de motocicleta?

      In fiecare vara, bulevardul de sub balconul meu rasuna ca pista unui portavion. Motociclistii trec asa de repede ca pana te duci la geam au si disparut. Cred ei, ca un sofer care iese de pe o strada secundara ii aude si astfel evita accidentul? La 250 km/h oricat de bine te asiguri nu apuci sa ii vezi.

      Si ce te faci cu masinile oprite?
      Am vazut un motociclist infipt intr-o masina cisterna care stropea florile pe bulevard. Decedatul era amestecat cu fiarele motocicletei, partial strivit de cisterna verde, partial sub autocisterna. Arata exact ca un fluture strivit pe grila de la radiator.

      Consider zgomotul infernal produs de acesti Kamikaze pe 2 roti, o parte a ritualului.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    • Badenheim 1939

    Copyright ©2011 Bookblog.ro