bookblog.ro

Gonind pe drumul lui Kerouac

Scris de • 24 November 2010 • in categoria

Titlu: On the Road
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2000
Numar pagini: 320
ISBN: 9780141182674

Care este drumul tău, bătrâne? Un drum de băiat cuminte, un drum de smintit, un drum de curcubeu, un drum de ambiţios, orice drum. Este drumul care duce oriunde, pe care oricine poate merge oricum. Unde oricine cum …?

Când mă gândesc la cartea lui Kerouac, primul cuvânt care-mi trece prin minte este ,,goană”. Ca cititor, simţi că te aşezi încordat pe bancheta din spate a maşinii lui Dean Moriarty, şi începi să goneşti prin paginile romanului, căutând o intrigă, un mesaj, o întâmplare, o schimbare. Vrei ca personajele să se oprească asupra unui detaliu – căutarea tatălui, viaţa de familie, viaţa unui puşcăriaş – dar temele şi acţiunea se derulează în faţa ta ca şi cum ai fi pe drum, mergând cu 200 km/h, iar atunci când ajungi la una dintre ele, trebuie să o iei din loc, pornind grăbit spre următoarea.

Cam aşa este şi viaţa lui Dean Moriarty, personajul central al romanului, obsedat de timp şi viaţă, în căutarea ,,lucrului acela”. Ce este acel lucru?
Iniţial, aflăm că Dean este un bărbat căsătorit cu Marylou, născut pe drum, care a stat o perioadă în închisoare şi care, ajuns la New York, vrea să se apuce de scris. Cu cât acţiunea se derulează, îl vedem pe Dean sărind de la o căutare la alta, de la o iubire la cealaltă, de la un capăt de ţară la celălalt; pare să planifice totul dinainte, îşi calculează cu minuţiozitate totul, dar cu toate acestea, este incapabil să-şi organizeze propria viaţă. Toţi cunoscuţii îl părăsesc, iar singurul care îi mai poartă o urmă de afecţiune şi prietenie este personajul-narator, Sal Paradise, care recunoaşte la un anumit punct, “cu apucatul de Dean, goneam prin lume fără a avea cât de cât răgaz să o văd”.

Se spune că Pe drum este un roman reprezentativ pentru generaţia Beat, generaţie care a apărut ca o reacţie zgomotoasă la generaţia anilor ’50 şi care a influenţat evoluţia literaturii americane. Personajul lui Jack Kerouac este emblematic pentru această generaţie, prin zgomotul şi haosul pe care-l produce, dar cu toate acestea, literatura este mai mult decât o încadrare în curente şi generaţii, în pofida elementelor autobiografice din ea. Dacă ar fi să identificăm personajele în viaţa reală, Sal Paradise este Jack Kerouac, iar Dean Moriarty este Neal Cassady. In opinia mea, este un roman masculin, dezgolit de lirism şi sentimentalism, de toate ,,acele lucruri” pe care Dean pare să le caute şi care îmbracă o viaţă. Totul pare redus la instincte, la formula de 1+1=2; liniştea, fericirea şi iubirea spirituală sunt înlocuite cu zgomotul, haosul şi iubirea carnală, iar stilul aparent simplu pare să completeze formula lui Kerouac asupra vieţii. Este un roman cu o singură voce, care reflectă realitatea goală a vieţii, a instinctelor şi a umanului simplu, a supravieţuirii şi a goanei după fericire, în care toate celelalte elemente sunt doar ecouri slabe, incapabile de a fi prinse sau văzute în acest drum, nu pentru că Dean ar fi doar un ,,escroc’’ sau un ,,iresponsabil’’, ci, paradoxal, din cauza inocenţei lui, a felului lui de a privi lumea. Iar acest drum al lui Dean şi al naratorului este însăşi viaţa: personajul vrea să trăiască viaţa la cote maxime, să se bucure de tot, să facă cât mai multe lucruri, să găsească esenţa ei sau o formulă a fericirii. Abandonează pe rând soţii, prieteni, copii, apoi se reîntoarce la ei, cu o nouă idee, dar mereu cu aceaşi energie şi sentimente, ca şi cum timpul asupra lui n-ar avea nici un efect. Iluzia de a trăi sau realitatea pură, de o verosimilitate care şochează?

Un astfel de roman îşi înşeală mulţi cititori prin aparenta lui simplitate: ce vedem, ce căutăm, ce rămâne prin locurile prin care trecem cu viteză? La finalul drumului, închidem romanul şi ne întrebăm ce a fost asta, ce am văzut. Mulţi am răspunde nimic, mulţi i-am acuza pe personaje de agitaţia produsă fără rost, ne-am aminti de părţile care nu ne-au plăcut şi care ne-au enervat; dar dacă avem un picuţ de experienţă în literatură, dacă am citit cărţi cu un asemenea stil, dacă avem maturitatea sau inocenţa suficientă de a distinge lucrurile, începem să privim altfel lumea lui Kerouac … energia, agitaţia şi haosul romanului mi-a amintit de romanul lui Salinger, De veghe în lanul de secară; stilul şi modalitatea de scriere m-au făcut să mă gândesc la Raymond Carver, deşi diferenţa fundamentală dintre cei doi stă în sintaxa liniştii, a tăcerii folosită de acesta şi o sintaxă a zgomotului întrebuinţată de Kerouac. Este un roman care provoacă cititorul, care reflectă o altfel de lume, o lume goală, dezgolită de mesaje, adânc îngropate în Viaţa care se desfăşoară zi de zi, banală, fără eroi, dar cu personaje umane, pe care o găsim la orice oră, pe orice drum.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Lara spune:

      una dintre cele mai bune carti citite vreodata, care iti lasa un gust amar, dar si dulce, si care iti pune jar in calcaie sa pleci si tu pe drum, in cautarea firului magic rosu, care uneste probabil toate drumurile din lumea asta.

      raspunde

    2. anonimus spune:

      cartea asta m-a fascinat. ca adolescenta, am citit-o cand treceam printr-o perioada mai grea iar cartea asta mi-a fost cel mai bun prieten, partea cea mai buna e ca nu stiu de ce. n-as putea spune de ce mi-a placut asa de mult, dar v-o recomand, chiar daca nu e pentru toate gusturile :)

      raspunde

      • Raisa S. spune:

        Si pe mine m-a fascinat acest autor. Intr-adevar, nu este o carte pentru oricine, dar daca reusesti sa privesti dincolo de anumite stereotipuri, daca le pot numi astfel, sa vezi si sa simti acea ,,goana”, acea sete pentru viata, cu greu o mai poti uita.

        raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro