Titlu: Hipster Hitler
Autor: James Carr și Archane Kumar
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Andra Matzal
Numar pagini: 126
ISBN: 978-606-710-012-9

„Hipster Hitler. Chiar vă mănâncă limba s-o spuneți nu-i așa? Hitler și-a făcut loc din cărțile de istorie, înfigându-se direct într-o pereche de pantaloni mulați, îmbrățișând fără opreliști o subcultură pe care, după cum știm cu toții, a iubit-o din tot sufletul. Artist ratat, vegetarian, activist pentru drepturile animalelor, dobitoc – toate îi vin mănușă.”

Cumpără titlul în engleză

Ce să spun? Frumoasă prezentare. Cei doi autori, James Carr și Archane Kumar și-au dorit și ei să prezinte lumii propria viziune asupra uneia dintre cele mai cunoscute figuri istorice ale secolului al XX-lea. Au făcut-o într-un fel pe care înțeleg că îl consideră amuzant. Și îl mai consideră sarcastic. Și ironic. Mie nu mi s-a părut nici pe departe așa, deși recunosc că am gustat unele dintre multele caricaturi care ajută la crearea unei imagini de Hitler-hipster. Evident, libertatea de expresie permite oricui să caricaturizeze în orice fel pe oricine, doar că cei doi au ratat complet înțelegerea definiției de caricatură: augmentarea unor caracteristici, în general negative, ale unei persoane, care astfel este prezentată într-o manieră hilară. Aici, după cum spuneam, nu există aproape nimic hilar. Eventual, dacă ar fi să reconsiderăm umorul sec, atunci poate…

Și, după ce am făcut o prezentare atât de negativă a unei cărți în care, cu siguranță, nu doar autorii și-au pus multe speranțe – altfel nu cred că ar fi ajuns să fie tradusă în atâtea limbi – am să mă și justific. Hipster-ul este omul care adoptă cam tot ce e trendy (chiar dacă ce e trendy nu este nou, este suficient să fie la modă în acel moment). Vizualizam – înainte de a citi cartea, evident – un Hipster Hitler cu smartphone, care să o acuze de nu știu ce chestii pe Angela Merkel, care să încerce să se folosească de internet pentru a-și populariza ideile, care să facă niște comentarii cât de cât inteligente pe seama politicii actuale (care, să recunoaștem, este izbitor de asemănătoare cu cea din perioada interbelică)… Mă așteptam la chestii de genul acesta. Dar autorii s-au gândit să rescrie o istorie arhicunoscută – cel puțin de către cei care au citit câte ceva despre ea – într-o formulă fără coerență, greu de urmărit și de înțeles – din nou, cel puțin de către cei care au citit câte ceva despre ea.

Spre exemplu, despre perioada de 9 luni pe care Hitler a petrecut-o în închisoarea Landsberg, James Carr, Archane Kumar spun: „După eșecul Puciului de la Berărie, Hitler a fost arestat și încarcerat la închisoarea Lansberg, unde a încercat să cizeleze Feng shui-ul precar al instituției, precum și programul de masă `neinspirat și văduvit de cultură` .” Probabil că se referă la faptul că la acea vreme nu prea se ținea cont acolo – și probabil că în nicio altă închisoare – de preferințele culinare vegetariene ale deținuților? Interesant este că nu menționează nimic despre Mein Kampf, pe care a dictat-o aproape integral acolo.

Mai sunt multe astfel de fraze peste tot prin carte. Despre Paris: „Paris a fost una din primele ținte ale lui Hipster Hitler, datorită atât proximității sale ca oraș capitală, cât și numeroasele sale cafenele. Așa și-a început el misiunea de a transforma Orașul Luminilor în Orașul Berilor Light.” Despre Pactul Tripartit: „Pactul Tripartit făcut de Hitler cu Italia și Japonia a sporit forța formidabilă a Axei. Mai puțin strălucit s-a dovedit a fi însă restaurantul său fusion italiano-japonez, Sepia Sushi.”

Și totuși, există și părți amuzante. Una dintre ele – de fapt probabil cea mai amuzantă – este întâlnirea dintre Hitler și Stalin, celebră pentru cantitatea de ipocrizie consumată per cap de dictator. Hipster Hitler se întâlnește în această carte cu un Hipster Stalin, care-i adresează următorul salut de întâmpinare: „Mișto mustața frate, dar știi ce se zice – mustață micuță, dictator fără puță”. Capitolul se termină cu un Hitler care bate la mașină planul pentru Operațiunea Barbarossa.

Un alt element drăguț și mai de bun simț din carte îl reprezintă tricourile lui Hipster Hitler. Abia acestea sunt sarcastice. Abia aici stă ascuns umorul, mult prea sărac însă pentru a mai putea repara ceva. În primele pagini, atunci când autorii fac referiri bizare la operația pe care Hitler a suferit-o în Primul Război Mondial, pe tricoul viitorului dictator scrie 1941: A Race Odyssey (1941: O odisee rasială). În capitolul amintit anterior, cel despre închisoarea Lansberg – unde mă plângeam că autorii nu fac nicio referire la Mein Kampf – Hitler poartă un tricou pe care scrie Meincraft. (Deci nu am fost chiar corect cu acele referiri).

Unul dintre co-fondatorii Partidului Nazist, Ernst Röhm, a fost ucis din ordinul direct al lui Hitler în 1934. Ernst Röhm a fost homosexual, lucru care nu a fost niciodată contestat. James Carr, Archane Kumar preferă să se lege cu precădere de acest aspect pentru a justifica uciderea ofițerului (de fapt ordinul de execuție a venit după ce Himmler și alți lideri naziști s-au hotărât să scape de el manipulându-l pe Hitler și convingându-l că este liderul unui complot care urmează să preia conducerea partidului). Pe tricoul lui Hipster Hitler din acest capitol scrie: The impertinence of being Ernst. Interesant mesaj…

• Plusuri

  Deși nu sunt un fan al cărții, recunosc că este bine desenată, iar mesajele de pe tricourile lui Hipster Hitler sunt destul de hilare, uneori discrete, alteori fățișe.

• Minusuri

  Avem o carte ce se vrea plină de „sarcasm, jocuri de cuvinte și mult umor negru”, dar care, de fapt, este plină de umor sec, de interpretări absurde – mai degrabă decât inadvertențe istorice – și de idei care au luat istoria, au combinat-o cu arta modernă, rezultând ceva aproape plictisitor.

• Recomandari

  E greu de recomandat o astfel de carte. Probabil că celor cărora le plac benzile desenate. Totuși, țin să insist asupra abordării bizare. Nu luați informațiile oferite în Hipster Hitler de bune. Citiți suplimentar despre subiectele abordate în fiecare capitol.