bookblog.ro

Imposibilitatea iubirii

Scris de • 14 January 2015 • in categoria

Titlu: Femeile lui Lazăr
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 398
ISBN: 978-606-588-766-4
Cumpara cartea

Femeile lui Lazăr este o carte care te provoacă, te solicită, te încarcă în felul în care numai marea literatură rusă știe să o facă. Este o carte cu greutate, care nu te lasă până nu scoate din tine emoții și senzații cu care tu însuți, ca cititor, te întâlnești rar. Marina Stepnova construiește un univers magic care se impune prin forță și unicitate, o poveste de care nu te poți despărți fără a o trăi la intensitate maximă.

Femeile lui Lazăr este o saga de familie, care debutează în anii de început ai secolului al XX-lea și se încheie în anii Perestroikăi – un secol de istorie rusă, de la Marele Imperiu țarist la scindarea Uniunii Sovietice și la nașterea comunismului cu față umană. Cele trei personaje feminine (Marusia, Galina Petrovna și Lidocika) ocupă un loc bine determinat în viața savantului sovietic, Lazăr Lindt. Geniu al științei sovietice și evreu neasumat, Lindt este, mai degrabă, fundalul pe care își trăiesc destinul cele trei femei – Marusia, soția mentorului său este dragostea nemărturisită a vieții sale, Galina Petrovna, soția mult mai tânără, care își ia revanșa asupra nefericirii maritale prin acumulări materiale și un egoism dus la extrem, și Lidocika, pentru care Lazăr Lindt este, mai degrabă, figura mitică a bunicului pe care nu l-a cunoscut niciodată.

Cartea debutează cu moartea mamei Lidocikăi, în urma unui înec în Marea Neagră, și sinuciderea tatălui fetiței, evenimente în urma cărora aceasta ajunge în casa Galinei Petrovna, bunica paternă și văduva celebrului Lazăr Lindt. Rece, calculată, egoistă, ca toți oamenii nefericiți, Galina Petrovna nu știe exact ce poate face cu o fetiță de cinci ani și decide că cea mai bună variantă este să o înscrie la o școală de balet. Identificată și promovată ca un talent real, Lidocika urăște baletul, dar acceptă rigorile și chinul anilor de școală pentru că nu își imaginează un altfel de viață.

Modul în care Stepnova descrie școlile de balet din Rusia este șocant prin forța constrângerilor și restricțiilor pe care micile balerine trebuie să le îndure pentru a ajunge la celebrul Balșoi. Este o lume aproape concentraționară, generatoare de disfuncții psihice și traumatizantă pentru viitoarele stele ale baletului sovietic. Lidocika va trebui să treacă dincolo de propriile limite fizice și psihice pentru a găsi puterea de a se opune unui destin ales de alții. Ea este singura dintre personajele Marinei Stepnova, care își va câștiga șansa de a-și alege drumul.

Un alt personaj foarte bine conturat este cel al Galinei Petrova, bunica Lidocikăi și văduva lui Lindt. La vârsta de optsprezece ani, este o frumoasă și naivă asistentă în cadrul laboratorului Facultății de Chimie din orașul său natal, pregătindu-se de o căsătorie din dragoste cu un profesor de la aceeași facultate. Totul se schimbă în ziua în care savantul Lazăr Lindt vine să țină o prelegere la universitate și o întâlnește pe Galina, rătăcit fiind pe culoarele facultății. Obligată să renunțe la logodnicul ei și să se căsătorească cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea, Galina se va transforma treptat într-o ființă plină de frustrări și lipsită de sentimente, dar și în posesoarea unei averi colosale și a unui loc important în protipendada sovietică a timpului.

Scriitoarea combină cu măiestrie scene din Rusia țaristă, dezastrul celui de-al Doilea Război, precaritatea vieții din taberele de refugiați, nomenclatura sovietică în epoca ei de aur și deschiderea primilor ani ai Perestroikăi.

Femeile lui Lazăr, publicată în 2011, a reprezentat consacrarea definitivă a Marinei Stepnova, a fost tradusă în douăzeci de limbi și s-a bucurat de premii importante. Critica rusă a fost unanimă în a aprecia nu numai povestea creată de Stepnova, ci și stilul în care aceasta scrie. Astfel, Pavel Basinski nota „Stepnova e un stilist minunat – elevă a lui Nabokov și Oleșa. Lucrează cu măiestrie frazele, are un lexic deloc uzat și un simț foarte bun al ritmului...

Nu pot încheia această recenzie fără a menționa câteva informații interesante pentru cititorii români legate de Maria Stepnova – a trăit la Chișinău, a învățat limba română la Moscova și a tradus Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian, piesă care se joacă și în prezent pe scenele moscovite, în traducerea ei. Motive în plus să urmărim evoluția și cărțile acestei scriitoare.

  • Plusuri

    Forța cu care autoarea creionează povestea unui secol de istorie rusă.
    Stilul dens, complex și puternic al scriitoarei

  • Recomandari

    O carte excepțională care consacră o importantă reprezentată a școlii ruse de literatură.
    O carte-mărturie despre transformarea unei societăți într-un secol de istorie zbuciumată.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro