bookblog.ro

Sex, drugs & Rock N’Roll

Scris de • 30 August 2011 • in categoria

Titlu: Începem coborârea
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-689-415-2

Suspans şi decepţie, tensiune, intensitate, mânie, extaz, pierzanie şi fericire, umanizare, orgasm, frică, omucidere, dragoste şi ură, nimic, apoi totul, şi din nou nimic. Un stroboscop al ideilor, un rollercoaster emoţional arcuit din răsputeri între universuri paralele. „Începem coborârea”, dar, de data asta, fără centură de siguranţă.

Surprinzător, fiecare pagină ţi se mulează pe creier ca o piesă jazz plină de încordări instrumentale. Nu e deloc simplu să poţi cuprinde cu gândul universalitatea fiecărei pagini a lui James Meek. Uneori îţi poţi descrie singur fuziunea nucleară dintre doi atomi ai unei simple şi infime secunde de care atârnă un alt şi neaşteptat univers, alteori e ca şi cum priveşti în gol aşteptând vreo frână bruscă de maşină ori vreun telefon să sune. Fără prea multă îndoială fiecare secundă petrecută în compania imaginaţiei domnului Meek capătă culoarea mult dorită a importanţei. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu-ţi ţii cu adevărat răsuflarea. E mai degrabă o lecţie a aşteptării, a descoperirii pe parcurs, a suspansului întârziat ori neterminat.

În alt mod surprinzător, firul epic nu e creat în sânul protectiv al protagonistului, domnul Adam Kellas, un divorţat, un singur prin definiţie, un dezamăgit de elită în general, un scriitor ratat, dar un jurnalist de cursă lungă, corespondent de război, ci prin acţiunea insistentă petrecută în împrejurul acestuia. Adevarat este şi faptul că nu-i pot lua toţi laurii domnului Kellas care îşi subjugă destinul ori de câte ori apucă să-i înhaţe frâul, permiţând, în restul timpului, sorţii să-şi scoată dinţii zimţaţi la iveală. Părăseşte Londra pentru a consemna confruntările dintre talibani şi mujahedini, ajungând la o descriere tragică a dramei unei ţări din lumea a treia, o victimă inerentă a războiului pentru resurse; scrie un roman anti-american fără succes, o satiră patetică despre un posibil război între Europa şi Statele Unite ce ajunge a fi refuzat de edituri; aproape că-şi distruge vechile prietenii şi cu ele o familie. Şi asta n-ar sta în picioare drept o dovadă, dar se arată ca un personaj tridimensional, trecut printr-un ghiveci de emoţii şi sentimente, înecat şi salvat din situaţii sociale şi de interes naţional, iubit şi urât pentru personalitatea sa, niciodată măgulit, niciodată complimentat, urmărit întocmai de un nor de ostilitate şi francheţe. Fără minciună, l-am imaginat precum o mârţoagă înscrisă în cursele de cai de viteză peste care s-a pariat un dolar la o cotă de neegalat.

Singurul lucru viu intersectat cu Kellas părea a fi Astrid, o ziaristă americană, iute şi vigilentă la minte, o temută pentru tăcerile ei în aşteptarea momentului perfect de atac intelectual. Dar desigur că talentul inexplicabil a domnului Adam Kellas de a-şi savârşi actul de anti-erou, descoperă părţile întunecate ale ziaristei redându-le „popularitatea”. În ciuda întâmplărilor nefericite, scrisoarea către prietena lui Sophie că e înşelată de soţ, invidia pentru succesul scriitoricesc a lui M’Gurgan, vizita inoportună şi cu final tragico-comic facută lui Astrid, prietenia ratată cu Mahomed, Kellas îşi menţine avântul spre linia de finish adăugându-şi dimensiune după dimensiune caracterială, precum încercarea eşuată de a descoperi familiile şoferilor ucişi de tancul, aparent aflat atunci sub comanda lui, pentru a le cere iertare şi pentru a oferi ajutor.

O serie de piese importante ale cărţii, precum o armată de pioni plasaţi cu o precizie de maestru, sunt personajele episodice, fără prea multă interactivitate în viaţa lui Kellas, dar cu o presiune intelectuală necesară în dezvoltarea caracterială, Mohamed şi ideea lui de libertate, Loyd şi mediocritatea sa decisivă şi Bastian cu capacitatea lui atemporală de a iubi.

Însumând vieţile obişnuite aflate în orbita concentrică a lui Kellas, puterea lor, vitalitatea, şi de asemenea adăugând la rezultat o descriere amanunţită a călătoriei lui Kellas pe mapamond, James Meek a creeat intuitiv un univers jurnalistic potrivit acelor de ceasornic. Deşi, spre sfârşit, poţi distinge o senzaţie uşoară de teatru de păpuşi, finalul universalizat de siluetele contre-jour deschide oportunitatea unui nou început, o posibilă renaştere a universului, o nouă şansă.

Încercând să concentrez totul în câteva cuvinte aş fi vrut să pot da un citat din fiecare pagină, dar am să deschid la întâmplare şi am să termin cu asta: „Nici unui scriitor nu-i place să fie acuzat că a scris o predică...”. Pare să se potrivească.

Cumpără cartea Începem coborârea

  • Plusuri

    un epic jurnalistic de calitate, o poveste aproape de realism magic

  • Minusuri

    stilul britanic al descrierii ce poate da o senzaţie de greutate

  • Recomandari

    pasionaţilor de „basme” contemporane

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Cazul Jane Eyre - Jasper Fforde

Copyright ©2011 Bookblog.ro