Titlu: L-am servit pe regele Angliei
Autor: Bohumil Hrabal
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Jean Grosu
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-124-847-9

„... şi eram fericit, şi fericirea mea a sporit constatând că pierdusem un toc de la pantof, acea bucată de piele vârtoasă sub care ţineam ascunse ultimele două timbre valoroase, toată averea rămasă de la soţia mea Liza, care-mi adusese aceste timbre de la Lemberg, astăzi Lvov, după incendierea ghetoului şi masacrarea locuitorilor săi...”

Cumpără titlul în engleză

Bohumil Hrabal a petrecut un an de gimnaziu în şcoala frecventată mai târziu de Milan Kundera, an încheiat cu picarea examenelor şi urmat de transferul la un gimnaziu tehnic. Studiile universitare de Drept i s-au întins pe aproximativ unsprezece ani, din cauza ocupaţiei naziste a teritoriului cehoslovac din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, război pe parcursul căruia a muncit pentru Căile ferate. De-a lungul vieţii, Hrabal a lucrat ca muncitor, agent de asigurări, comis-voiajor, asistent la teatru ş.a.

Printre acele altele, însă, nu se regăseşte meseria de chelner a protagonistului din romanul L-am servit pe regele Angliei, fapt bizar, pentru că vocea acestuia, cu sclipirile de inteligenţă, cu trufia, cu hazul şi cu limitările ei, nu m-a lăsat vreo clipă să mă îndoiesc că scriitorul a trecut printr-un asemenea rol şi în realitate.

Pornind de la modesta ocupaţie de vânzător de crenvurşti în gară, personajul – al cărui nume se dezvăluie abia spre mijlocul poveştii, şi asta prin forţa împrejurărilor – ajunge rapid la convingerea că puţine lucruri sunt mai plăcute pe lume decât contemplarea banilor proaspăt câştigaţi şi plănuirea modalităţilor de a-i cheltui. Vocativul de la începutul şi finalul fiecărui capitol transformă romanul într-o confesiune făcută de-a lungul a cinci zile, confesiune despre cum „incredibilul care devenea realitate nu mă părăsea”.

Micul vânzător ajuns chelner ,ajuns proprietar de hotel ajuns, prin propria insistenţă, deţinut al unui pseudo-lagăr pentru milionari, ajuns pădurar ajuns, datorită ninsorii potrivite, scriitor nu l-a servit de fapt pe regele Angliei; l-a servit, în schimb, pe împăratul unei ţări exotice, iar experienţa, pare-se, l-a învestit cu puterea de a vedea esenţa lucrurilor. Astfel, pe lângă priceperea de a ghici exact ce va comanda fiecare oaspete al unui restaurant, personajul percepe trecutul celor întâlniţi, identifică în priviri vinovăţia justificată sau o lipsă suspectă a acesteia. Toate sub mina sa de măscărici, sub pretenţia de a fi luat drept un bogătaş enervant şi lipsit de orice profunzime.

Tragicomicul şi elementele de absurd ale poveştii conduc la un moment dat către o cheie de interpretare sumbră: Cehoslovacia, dezmembrată în timpul celui de-al Treilea Reich, devine un spaţiu al închisorilor, al lagărelor de muncă, al sărăciei şi al dezumanizării, un loc în care umorul pare salvator, dar ajunge doar să mascheze suferinţa şi alienarea. În oglinzile uriaşe abandonate de ofiţerii nazişti se oglindesc vacile întoarse de la păscut; câinele protagonistului învaţă să-i facă acestuia cumpărăturile, încât să-l scutească de întâlnirile cu alţi oameni; în Ajunul Crăciunului, personajul se îmbracă în fracul de pe vremea când era milionar, pentru a sărbători alături de calul, capra şi pisica sa - câinele, între timp, a fost ucis.

• Plusuri

  Elementele de absurd, jucata limitare intelectuală a naratorului, abordarea mai degrabă parodică a istoriei Cehoslovaciei. Ecranizarea romanului din 2006, în regia lui Jirí Menzel, a fost primită cu destul entuziasm.

• Recomandari

  Cui i-a citit pe Milan Kundera şi Václav Havel; celor interesaţi de literatura de samizdat şi de o abordare ficţională a ciocnirilor dintre nazism şi socialism din anii ’40.