bookblog.ro

Inteligență vs. emoție

Scris de • 26 August 2016 • in categoria

Titlu: Flori pentru Algernon
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 264
ISBN: 978-973-124-892-9

P.S. spune ții lu profNemur să numai fi așa supărat când cine va îș bate joc deel și osă aibă mai mulț preteni. Iușor săai preteni dacă lași lumea sărâdă detine. Osă am mulț preteni a colo undemă duc.

Algernon este un nume ce vine dintr-o poreclă normando-franceză „Aux Gernons” și înseamnă „cu mustăți”. Mustăciosul șoricel care primește acest nume în la-boratorul în care trăiește, devine mai întâi rivalul, apoi prietenul și, mai târziu, prevestitorul cursului desfășurării evenimentelor din viața lui Charlie Gordon.

Flori pentru Algernon este un roman care m-a marcat profund. Zile în șir, zile în șir după ce am terminat de citit cartea, mi se tot învârteau gândurile în jurul ei, întrebându-mă chiar de ce m-a afectat atât de tare. M-a făcut să mă gândesc inclusiv la Memorialul durerii din Sighetul Marmației, pe care l-am vizitat în vara anului trecut. Acolo am fost cutremurată de o lume în care logica și rațiunea nu încăpeau în realitatea strânsă între pereții închisorii, iar inteligența era o crimă ce se cerea crunt pedepsită. Mi-a fost greu să respir într-un loc în care două dintre cele mai importante lucruri care dau sens lumii mele - logica și rațiunea - erau negate. Ai crede că tot ce îți mai rămâne în lipsa lor este să fii uman, dar acolo asta nu s-a întâmplat. În roman, însă, Keyes a păstrat, punând în antiteză, tocmai această umanitate care se presupune că există chiar și în lipsa sau poate tocmai datorită lipsei rațiunii.

Citind romanul lui Daniel Keyes am trăit cu sufletul la gură toate relatările personajului principal. A activat în mine aproape toate ipostazele pe care le-am trăit sau le voi trăi: mama, fiica unui tată slab, psihologul, iubita, omul inteligent însetat de cunoaștere și noi provocări, omul de care se face mișto, salvatorul, omul care își dorește să schimbe lumea, să lase ceva în urmă. Toate acestea în timp ce Charlie Gordon își trăiește întreaga viață cu trecut, prezent și viitor în doar 3 luni intense.

Născut cu un retard mintal mediu într-o Americă a anilor ’50-’60, Charlie Gordon devine rușinea mamei sale care îl traumatizează pentru că vrea să-l facă „deștept”. Toată viața lui, Charlie echivalează a fi deștept cu a fi acceptat și iubit, fară a-și da seama că el este acceptat și iubit la locul de muncă pe care un prieten de-al unchiului său i-l asigură la 16 ani, atunci când mama lui hotărăște să-l interneze pe tânărul într-un azil. Acum, la vârsta de 32 de ani, acesta acceptă entuziasmat să facă parte dintr-un experiment care ar trebui să aibă ca rezutat depașirea retardului și accesul la o viață normală.

Așa îl cunoaște pe Algernon, cel mai inteligent șoarece din lume, iar cei doi devin prieteni pe viață. În decursul celor 3 luni despre care vă vorbeam, Charlie se luptă cu un dezechilibru între dezvoltarea sa intelectuală și cea emoțională, iar amintirile din copilăria și adolescența sa, și chiar și cele din viața de adult, îl fac să pună la îndoială tot ce a crezut vreodată despre lume și oameni. El pare să descopere încet-încet că trăiește într-o lume crudă, care nu știe cum să integreze cu compasiune și răbdare oamenii cu retard mintal, că a fost bătaia de joc a tuturor, iar asta îl impiedică să vadă că, de fapt, totul nu este atâta de clar împărțit în alb și negru. Lipsa unei dezvoltări emoționale coerente îl împiedică să înțeleagă nuanțele caracterului și comportamentului celorlalți care nu țin de intelect, ci de suflet. De asemenea, eșuează în a se observa chiar pe sine într-o relaționare emoțională cu oamenii, relaționare profund afectată de rezultatele experimentului.

Nu vreau să vă povestesc mai mult din ceea ce se întâmplă pentru că veți experi-menta romanul într-un mod mult mai autentic dacă descoperiți totul singuri. Am să vă spun totuși ce anume m-a făcut să plec cu această carte din librăria în care intrasem cu un cu totul alt scop. Pe coperta a patra scria așa: „O carte provocatoare și emoționantă, care pledează pentru supremația sufletului în fața minții, oricât de remarcabilă ar fi aceasta din urma.” În lumina a ceea ce vă spuneam la începutul acestei recenzii, se înțelege de ce aceste cuvinte m-au intrigat și m-au făcut să cumpăr cartea. Vă invit să o descoperiți și voi și să-mi împărtășiți impresiile voastre.

  • Plusuri

    Stilul și tehnica utilizate pentru a spune povestea la persoana I, complexitatea personajelor și a trăirilor acestora, subtilitatea detaliilor care creează atât imaginea lui Charlie, cât și a societății în care trăiește.

  • Recomandari

    Celor pentru care știința/cunoașterea este religie, în aceeași măsură ca și celor pentru care sufletul și emoțiile sunt mai importante decât orice altceva.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Monique spune:

    Un roman demn de a fi devorat. Subiectul este extremd e interesant. Ar putea fi recomandat spre studiu si celor ce dorsc sa devina medici.

    raspunde

    • Andrea spune:

      Da, Monique, si eu am devorat romanul, este imposibil de lasat din mana odata ca il incepi. Mi-a placut enorm, dupa cum probabil reiese si din recenzie :) Banuiesc ca l-ai citit si tu. Cum ti s-a parut? Ai cazut vreunul din filme?

      raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro