Titlu: Elixirul dragostei
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Doru Mares
Numar pagini: 160
ISBN: 978-973-689-830-5

Elixirul dragostei, unicornul roz care aleargă zglobiu pe câmpia gri a cinismului și realității.

Se iau doi foști iubiți, Louise și Adam.

Se pun într-o situație nouă, cea în care au trecut peste cinci ani de relație pasională, iar granițele fizice (ea în Montreal, el în Paris) amenință să le rescrie și pe cele sufletești. Pot foștii iubiți să fie prieteni?

„Orice concesie mă costă. Prietenia după dragoste m-ar umili. Nu mă interesează să reamenajez o imensă pasiune într-o mică garsonieră cordială, prefer pur și simplu să mă trezesc în stradă.”

E-mail-urile curg între cei doi, mai întâi ca să construiască podul emoțional al prieteniei ca mai apoi să se transforme într-un fel de pariu, o lamă lungă și tăioasă care amenință să spulbere și bruma de sentimente rămasă. Există oare acest elixir al iubirii și dacă da, cum accezi la el? E suma calităților celuilalt? E jocul șansei și al alinierii de coincidențe? Sau e mai degrabă un șah mat din trei mutări, activat la nivel cerebral și pus în practică de un psiholog abil care înțelege puterea magică a confesiunii și cea a transferului de pasiune al pacientului asupra terapeutului?

Întâi apare în scenă Lily, pentru a colora Parisul întunecat al lui Adam. Combinația de inocență disimulată, femeie fatală și fetiță credulă, fac din aceasta o pradă ușoară pentru a pune în practică teoriile enunțate de protagonist cu privire la ecuația pentru celebrul elixir.

Apoi apare Brice de celălalt mal al Atlanticului pentru a echilibra balanța amoroasă.

Nori roz și apoi nori de ploaie. Pasiune, îndoială, răbdare, dragoste, iubire, nebunie, atașament, monogamie, trădare, minciună, manipulare.

Toate se perindă în ultimul roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, scris în stil epistolar, ca fețele de cai de lemn ale unui carusel emoțional, din rotirea căruia ieși confuz și debusolat, dezamăgit chiar.

„Dragostea este oare un sentiment declanșat de un proces chimic, sau este pur și simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan și Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate?”

Așa că vă invit la o lectură problematică, nu pentru că ar fi autorul într-o pasă proastă și stilul lui obișnuit de a scrie (efervescent, obiectivo-subiectiv, dar mereu emoțional) s-ar fi pierdut pe drum, ci pentru că apasă cu o luciditate dureroasă pe toate nevrozele și puseele sentimentale ale vieții de cuplu modern.

• Plusuri

  Modul în care este pusă în scenă toată drama emoțională. Faptul că stilul epistolar nu lasă loc decât esențialului eliminând exagerările tipice descrierilor lungi din ecuație, așa cum sincopa emailurilor mută răspunsurile pe o tablă de șah imaginară.

• Recomandari

  Fanilor autorului care nu vor fi dezamăgiți. Cinicilor cu inimă de romantici. Realiștilor care poate vor ghici ultimele mutări ale personajelor cu mult înainte să le citească.