Titlu: Întreab-o pe Alice
Autor: Anonim
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Luiza Vasiliu
Numar pagini: 184
ISBN: 978-606-93849-4-7

În momentul în care am cerut Întreab-o pe Alice pentru recenzie, nu auzisem decât vag de acest titlu și nici măcar nu îmi amintesc dacă era de fapt vorba despre carte sau dacă îmi suna cunoscută expresia datorită melodiei White Rabbit, de la Jefferson Airplane. Dar coperțile editurii Art au capacitatea de a te face să vrei să parcurgi toate romanele lor, așa că iată-mă față în față cu volumul acesta.

Una dintre colegele de la Bookblog (Thank you, Alice!) a menționat faptul că romanul ar fi unul de propagandă anti-drog, ceea ce mi-a sporit și mai mult curiozitatea, mai ales că multă vreme după publicare, au existat numeroase controverse legate de identitatea autorului. Am ales totuși să parcurg cartea fără a citi altceva despre ea, așa că impresiile nu mi-au fost influențate în niciun fel de părerile altor cititori.

Pe tot parcursul acesteia, nu am știut dacă jurnalul protagonistei este sau nu unul real și, sincer, nici nu m-a interesat foarte mult acest aspect. Ce m-a surprins însă în mod plăcut este cât de adevărate par emoțiile contrastante ale eroinei cărții, cât de bine surprinsă este perioada adolescenței și avalanșa de sentimente și gânduri pe care le experimentează personajul principal.

Povestea ne face cunoștință cu o fată de 15 ani aflată inițial într-o viață absolut obișnuită: o familie iubitoare, stabilă, cu certuri lipsite de importanță cu frații mai mici, cu mese plăcute alături de bunici și părinți înțelegători, cu niște prietene destul de apropiate, cu o dezamăgire în dragoste aproape puerilă la activ și cu un haos interior tipic adolescenței.

În scurt timp însă, anumite schimbări își fac loc în viața protagonistei iar aceasta este atrasă pe nesimțite în lumea drogurilor. Dacă în primă fază eroina pare încă a deține controlul, lucrurile degenerează destul de rapid și întreaga viață îi este dată peste cap. Dependența de droguri, un anturaj nefericit, probleme neașteptate în cadrul familial și mutarea într-un oraș nou duc la răzvrătire, la certuri continue și la o presiune constantă care o vor determina mai târziu să coboare din ce în ce mai rapid într-o spirală tragică. Repetatele încercări de a fugi de acasă, experiențe șocante trăite sub influența nefastă a drogurilor, moarte, boli, temeri, internări, încercări de redresare a  propriei vieți, răzbunare și terorizări din partea celor pe care altă dată îi considera prieteni – toți acești factori o transformă pe protagonistă într-o persoană care nu mai reușește nici măcar să se recunoască în oglindă. Ritmul poveștii devine din ce în ce mai alert, însemnările din jurnal sunt tot mai haotice, gândurile de la o zi la alta tot mai nebunești și mai contrastante. Protagonista duce o luptă continuă atât cu lumea din jur cât și cu propria-i persoană, iar cititorul trăiește cu intensitate alături de ea. Am terminat cartea în doar câteva ore, fiindu-mi imposibil să mă dezlipesc de ea.

Odată ce am parcurs ultima pagină a cărții, am intrat pe Goodreads pentru a o marca și cu această ocazie, am aruncat o privire și peste recenziile unora dintre utilizatori. Am descoperit o mulțime de discuții și de voci nemulțumite de faptul că Beatrice Sparks, cea care s-a declarat inițial doar editoarea acestui jurnal despre care spunea că este real ar fi în realitate autoarea cărții iar protagonista doar produsul imaginației acesteia. Trebuie să mărturisesc faptul că nu mi s-a părut nicio secundă că în cazul în care jurnalul nu este real, valoarea cărții ar fi diminuată. Dacă această poveste nu este adevărată, nu înseamnă că în viața reală nu există zeci și zeci de povești la fel de tragice, că mii de adolescenți nu se prăbușesc, inconștient, în acest joc fără ieșire, că zeci de vieți tinere nu sunt curmate an de an de droguri. Personal, am găsit vocea eroinei extrem de realist conturată, povestea credibilă și lectura antrenantă. Iar finalul m-a luat total pe nepregătite, cu atât mai mult cu cât încercasem să îmi imaginez toate modurile în care s-ar putea încheia romanul, iar acesta nici măcar nu se aflase printre ele.

Nu știu dacă Întreab-o pe Alice ar putea să influențeze un adolescent să evite drogurile, să refuze tentației de a le încerca „măcar o dată, pentru că nu are ce să se întample rău”. Nu știu dacă acesta a fost într-adevăr scopul cu care a fost scrisă, însă din punctul meu de vedere, indiferent dacă acesta ar avea sau nu efect, lectura rămâne una captivantă și merită cu siguranță parcursă.

• Plusuri

  Portretul credibil al protagonistei și evoluția realistă a degradării vieții acesteia din momentul în care alege să își coloreze existența cu ajutorul drogurilor.

• Recomandari

  Atât adolescenților, cât și părinților care ar putea crede că o viață de familie stabilă, confortul material, o școală, statutul social aduc liniștea unui copil aflat pragul dificil al maturizării.