bookblog.ro

Invazie extraterestră după modelul COPY/PASTE

Scris de • 9 October 2015 • in categoria

Titlu: Al cincilea val
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 530
ISBN: 978-606-9363-19-5
Cumpara cartea

Atunci când o carte este foarte hype-uită în străinătate, fie pe bloguri sau pe booktube, și se anunță publicarea ei în română, o foarte mică parte din mine începe să se agite și să se îngrijoreze că nu o să-mi fie pe plac. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să încep un roman în culmea entuziasmului, bazându-mă pe recenziile favorabile și procentajul mare de 5 steluțe de pe Goodreads și să fiu dezamăgit în cel mai crunt mod cu putință. Am așteptat foarte, foarte, FOARTE multă vreme să citesc Al cincilea val, mai ales că urmează să apară și un film bazat pe romanul lui Rick Yancey, dar, după ce am terminat cartea am rămas cu un gust amar.

Cumpără titlul în engleză

al-cincilea-val1O invazie extraterestră nimicește populația Terrei în 4 valuri consecutive, iar puținii supraviețuitori privesc cu teamă viitorul și inevitabilul val cu numărul 5, despre care cred că o să fie cel mai terifiant dintre toate. Cassie Sullivan și-a pierdut întreaga familie: mama sa a fost răpusă de molima venită odată cu al treilea val, tatăl său a fost ucis de către cei în care și-a pus încrederea, iar Sammy, frățiorul ei de 5 ani, a fost luat de lângă ea de către niște soldați cel puțin dubioși. Acum, Cassie hoinărește singură teritorii dezolante, încercând să-și respecte promisiunea făcută lui Sammy, aceea că îl va găsi, indiferent ce se va întâmpla. Ben Parish, fost coleg de liceu cu Cassie, este capturat și dus într-o bază secretă, unde urmează un antrenament solicitant pentru a lupta împotriva oamenilor infectați, numiți și Amuțitori – persoane ale căror conștiințe au fost acaparate de invadatori.

Nici nu știu de unde să încep. Că aveam așteptări enorme cred că s-a înțeles încă din introducere. Părerea mea despre Al cincilea val este că a ajuns atât de cunoscută printr-un noroc chior pe care nu mi-l pot explica oricât de mult aș încerca. Nu este o carte SF în niciun caz, ci un young adult de duzină, plin de clișee și idei „împrumutate” din alte părți (nu contează că vorbim despre filme sau cărți), cu un strop ignorant de science fiction.

Al cincilea val ia cam toate elementele ce s-au folosit până acum în povești SF – nava mamă care plutește deasupra planetei din Independence day, adolescenți și copii antrenați pentru a lupta cu extratereștrii din Jocul lui Ender și conștiințele extraterestre „împrumutând” trupurile oamenilor din Gazda sunt cele care bat cel mai tare la ochi – și le amestecă într-o fiertură căreia îi lipsește sarea și piperul.

al-cincilea-val2

Personajele mi s-au părut de-a dreptul enervante. În special Cassie. Gândurile sale au fost exasperante și repetitive; fluctuând între „sunt ultimul om de pe pământ” și „Ben Parish avea cel mai strălucitor zâmbet din lume”. Cassie, ești în plină invazie extraterestră și lupți pentru viața ta, nu crezi că-ți poți controla hormonii și să te gândești la băieți mai încolo, după ce scăpați cu bine? Cassie nu mi-a lăsat nicio clipă impresia că ar fi o adolescentă reală, ci mai mult o mască lipsită de substanță a ceea ce și-a imaginat autorul că ar trebui să fie o adolescentă – plângăcioasă, sarcastică, gândindu-se la băieți 24/24 (chiar și atunci când situația devine disperată). Pe bune. Ca să dau un exemplu concret: situația e dispeată, ceasul ticăie, iar Cassie trebuie neapărat să menționeze că zâmbetul lui Ben e atât de strălucitor încât luminează o încăpere întreagă. *ugh*

Totuși, nu totul este prost la Al cincilea val. Cele câteva capitole scrise din perspectiva lui Ben Parish (da, acel Ben cu zâmbetul minune) au fost... suportabile. Copiate după „Jocul lui Ender”, da, dar suportabile. Povestea lui mi s-a părut cea mai interesantă dintre toate cele prezentate în carte, a fost plină de acțiune, de momente dificile și tensiune cât cuprinde.

Al cincilea val a fost unul dintre cele mai așteptate titluri de pe lista mea, dar a ajuns încă un exemplu al efectului pe care entuziasmului mult prea ridicat și așteptările enorme îl au asupra cărților populare.

  • Plusuri

    Capitolele scrise din perspectiva lui Ben Parish mi s-au părut cel mai puțin chinuitor aspect al cărții, devenind chiar foarte entertaining spre final.

  • Minusuri

    Offf, de unde să încep? Personajele slab conturate; stilul pueril și repetitiv; abundența de clișee; premisa aparent originală, dar copiată cu nerușinare după alte cărți/filme cunoscute.

  • Recomandari

    Fanilor cărților young adult.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Angela spune:

    Sunt perfect de acord cu recenzia ta, foarte bine punctata. Si mie mi-a dat sentimentul de cliseu, nu am descoperit nimic original.

    raspunde

    • razvantimar spune:

      Mulțumesc! Știu că nu se cuvine să spun asta, dar mă bucur să văd că mai sunt cititori neimpresionați de romanul lui Yancey :D

      raspunde

  2. Sebastian spune:

    Mi-a plăcut ironia de final: “Recomandari: fanilor cărților YA”. :D
    Știu, total neintenționată, dar cu atît mai faină. :))

    raspunde

    • razvantimar spune:

      :D Sincer, cred că numai un fan înrăit al literaturii YA ar putea să considere cartea asta ceva mai mult decât o adunătură de clișee.

      raspunde

  3. Mili spune:

    Si cand ma gandesc ca aveam in plan sa citesc cartea aceasta. Dupa recenzia ta nici nu stiu daca sa o iau in calcul sau sa fug cat se poate de rapid. Nu de alta, insa eu nu-s fana acestui gen, dar ma trezesc uneori ca imi dau cate o tema dificila. Multumesc pentru punctul de vedere complet.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro