bookblog.ro

Inversare de viziune

Scris de • 16 October 2013 • in categoria

Titlu: Legenda unei sinucideri
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 270
ISBN: 978-606-606-020-8

„… îl privi îndepărtându-se până când dispăru între copaci, apoi se uită la pistolul din mâna lui. Cocoșul era tras și văzu înăuntru cartușul învelit în cupru. Lăsă cocoșul în jos, orientând gura pistolului în afară și apoi apăsă din nou percutorul, ridică țeava la tâmplă și trase.”

Sinuciderea, un subiect extrem de sensibil, capabil să nască atâtea sentimente contradictorii, nenumărate discuții și scrieri ale celor mai mari reprezentanți ai gândirii umane (uneori fiind îmbrățișată de aceștia ca soluție ultimă), precum și o serie întreagă de anateme din partea tuturor religiilor lumii, este, în Legenda unei sinucideri un motiv de profundă meditație nu atât asupra motivațiilor unui om de a recurge la acest gest, cât mai ales asupra a ceea ce lasă în urmă acest om, șocul pe care îl provoacă celor ce îi supraviețuiesc, precum și ceea ce le rămâne de făcut pentru a face față situației. Pentru a explora aceste zone psihologice, autorul recurge la un artificiu pe cât de șocant pe atât de riscant. Inversarea personajelor, care în cazul acesta servește la evaluarea într-un mod extrem de radical a consecințelor sinuciderii, este o zonă periculoasă (cu precădere când este vorba de o sinucidere), întrucât motivațiile diferă de la personaj la personaj, la fel ca și capacitatea lor de a rezista la anumite presiuni.

David Vann a fost înconjurat, în copilăria lui, de situații din cele mai bizare: o mamă vitregă care și-a împușcat soțul (pe tatăl autorului), apoi s-a împușcat pe ea, un tată care, la mai puțin de un an de la acest eveniment, s-a sinucis, împușcându-se când vorbea la telefon cu soția sa care, ca și el, supraviețuise tentativei anterioare, în plus, mama sa vitregă i-a înmânat, la un moment dat, toate scrisorile ei de adio scrise în fiecare ocazie în care se hotăra să se despartă de viață. Mai mult chiar, într-o decizie „incredibil de idioată” a mamei sale vitrege, aceasta îi dăduse copilului David Vann arma cu care tatăl său comisese suicidul.

Câteva dintre aceste incredibile evenimente se regăsesc concret în poveștile și în nuvela care formează Legenda unei sinucideri, distribuite însă complet anacronic și complet dislocate în spațiu. Printre ele, gestul efectiv prin care i se înmânează arma, precum și vânătoarea pe care copilul proaspăt rămas orfan o întreprinde noapte de noapte în cartierul în care a crescut.

Motivul pentru care David Vann s-a hotărât să scrie a fost dorința de eliberare prin scris, în care a crezut din tot sufletul. Timp de 20 de ani, potrivit propriilor sale declarații, a crezut că este foarte posibil ca și el să sfârșească precum tatăl său. Scrisul l-a ajutat să treacă peste această încercare.

Revenind la Legenda unei sinucideri, cartea are în componență cinci povestiri și o nuvelă, fiecare dintre ele prezentând o parte din adevăr și mistificând o parte. Nuvela în două părți, denumită Insula Sukkvan, este nucleul cărții, în care evenimentul central, sinuciderea, este descrisă într-un cu totul alt fel decât s-a petrecut în realitate. Acea inversare de personaje de care vorbeam are loc într-un mod oarecum subtil, nebănuit, pentru ca apoi deznodământul să șocheze și să-i ofere cititorului șansa de a înțelege proporțiile dezastrului unui astfel de gest. Sinucigașul nu a dat semne anterioare de instabilitate? Dacă da, nu puteau fi analizate? Consecința nu ar fi putut fi înlăturată? Cine este, de fapt, vinovat de actul în sine al acestei trădări? Cine ar trebui să sufere? O serie întreagă de întrebări fără răspunsuri și de situații fără ieșire se nasc de pe urma simplului gest de a apăsa pe trăgaci, în timp ce țeava armei îți gâdilă cerul gurii.

Nuvela este acompaniată de două povestiri, una înaintea ei, care creează premisele tramei nuvelei, ale retragerii din fața lumii în atâtea rânduri și la atâtea nivele, iar cealaltă după, care oferă singurul deznodământ care pare logic pentru cei pe care sinucigașul îi lasă în urmă: desfigurați de vină și rușine, fuga este singura soluție și nici moartea nu este prea greu de acceptat. Această construcție este și ea închisă în alte trei povestiri, două la începutul cărții și una la sfârșit. Cele trei povestiri conțin un miez mult mai consistent de realitate, în Ihtiologie, povestea care deschide cartea, David Vann povestind practic în linii mari tocmai evenimentul pe care vrea să și-l exorcizeze: sinuciderea tatălui său. A doua poveste este, într-o oarecare măsură, echivalentul real al celei de-a doua părți a nuvelei: o încărcătură considerabilă de vină, căutarea unor soluții total neconforme cu lumea reală și eșuarea lamentabilă a acestora. Cartea se încheie cu povestirea Un albastru mai înalt, care nu face altceva decât să încerce, tardiv, inutil și aproape absurd, să descifreze motivații minore ale sinuciderii care probabil că îl va bântui până la moarte pe autor.

Legenda unei sinucideri este echivalentul testamentului pe care îl lasă cel ce moare – scris de această dată pentru cel de dincolo de mormânt de către cel ce rămâne în viață – în care regretul urlă neputincios, iar fatalitatea este prezentă în fiecare cuvânt, chiar dacă trece, la prima lectură, neobservată.

  • Plusuri

    O carte cum nu sunt multe, Legenda unei sinucideri ne pune față în față nu neapărat cu motivația sinuciderii cât cu consecințele ei. David Vann, fiind afectat în mod direct de sinuciderea tatălui său, face acest lucru într-o manieră extrem de profundă, deschizându-și cu un curaj fenomenal sufletul în fața cititorului. Nu este genul de carte care să eviscereze intimitatea unui om prin acuze inutile și nefondate, prin presupuneri deplasate, ci genul care evaluează implicațiile sinuciderii asupra celor care asistă neputincioși la ea.

  • Recomandari

    Legenda unei sinucideri este o carte pentru cei care simt că sinuciderea ar putea reprezenta, în vreun fel, soluția la problemele pe care viața le ridică. Este, de asemenea, o carte pentru cei pasionați de literatura care tratează profunzimile psihologice ale deciziilor pe care le iau oamenii. Poate ar trebui adăugat și un avertisment: cititorii prea sensibili ar putea fi impresionați, chiar șocați, într-o manieră profundă.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Pe cand eram o opera de arta

Copyright ©2011 Bookblog.ro