Titlu: Istoria cruciadelor. Vol 1
Autor: Steven Runciman
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Marian Coman si Mariana Pakucs si Ovidiu Cristea
Numar pagini: 400
ISBN: 978-606-579-866-3

,,Suprema datorie a istoricului este să scrie istorie, cu alte cuvinte, să încerce să înregistreze într-o expunere cuprinzătoare marile evenimente şi mutaţii care au influenţat destinul omenirii.”

Cumpără titlul în engleză

Mulţi dintre noi evităm cărţile de istorie, pline de date care ne amintesc de orele de istorie, cu acel limbaj dificil, mai tot timpul academic, în care uneori ne pierdem. Este într-adevăr dificil să găseşti cărţi precum cele ale lui Ovidiu Drimba sau C.W. Ceram, în care talentul de povestitor da un alt dinamism informaţiilor prezentate.

În această categorie intră şi Steven Runciman, un ,,istoric atipic”, aşa cum Ovidiu Cristea îl denumeşte, un cercetor independent în bizantiologie şi un nume arhicunoscut de către specialiştii sau pasionaţii de istorie. Scrisă cu mai bine de jumătate de secol în urmă, Istoria cruciadelor rămâne un punct de referinţă pentru studiile legate de cruciade, captându-şi de asemenea cititorii prin stilul său. Runciman arată o vastă cunoaştere şi pasiune pentru munca sa, dedicând trei volume cruciadelor din secolele XI-XIV. Volumul de faţă descrie începutul cruciadelor, statele create în Ţara Sfântă şi în regiunile din apropierea sa, începând cu anul 638 d.Hr şi intrarea califului Omar în Ierusalim, în timp ce volumul al doilea ne vorbeşte despre cruciada din secolul al XII-lea, regatul Ierusalimului şi relaţiile cu popoarele din Orientul Apropriat. Ultimul tom se centrează pe Regatul Acrei şi cruciadele târzii.

,,Emigraţia creştinilor în teritoriile împăratului a fost continuă, dar musulmanii nu au încercat să o împiedice, la fel cum nu au existat preocupări, nici măcar în vreme de război, de a-i împiedica pe creştinii dinăuntrul şi dinafara califatului să păstreze legături strânse între ei.”(44)

Autorul nu vorbeste doar despre războaiele sfinte, ci şi de tradiţiile, oamenii acelor vremuri. Deşi creştinătatea a supravieţuit anilor de domnie a ,,necredincioşilor”, lucrurile nu au fost întotdeauna negative pentru aceştia. Pentru a da un exemplu, Runciman afirmă că creştinătatea a avut mai mult de câştigat după cucerirea musulmanilor decât în Imperiul creştin: ,,Efectul cel mai important al cuceririi arabe a fost consolidarea permanentă a Bisericilor din Răsărit pe poziţiile lor.”(37) Arabii au fost dispuşi să accepte minorităţile creştinilor, evreilor şi zoroastrienilor, acestea devenind dhimmi – popoare protejate. Fiecare grup religios era considerat un milet,  o comunitate semiautonomă în cadrul statului arab, fiecare având un lider religios. Cu toate acestea, creştinii trebuiau să respecte anumite reguli, cum ar fi îmbrăcămintea specială sau imposibilitatea căsătoriei cu femeile musulmane.

Istoria cruciadelor este o carte de istorie atât pentru specialiști, cât şi pentru cei care vor să afle mai multe despre războaiele religioase ale creştinătăţii, ale altor religii şi culturi, despre obieceiurile unor lumi apuse, în care autorul încearcă să înţeleagă şi să pătrundă în mentalitatea acelor vremuri.

• Plusuri

  Stilul şi minuţiozitatea autorului, talentul de povestitor prin care îşi captează cititorii, vastitatea datelor istorice,

• Recomandari

  Persoanelor pasionate de istorie şi de istoria cruciadelor