Titlu: Lumea era toată a mea. Amintirile unei prinţese
Autor: Ana-Maria Callimachi
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2015
Numar pagini: 348
ISBN: 978-606-8623-85-6

Cartea Anei-Maria Callimachi face parte dintr-o serie de lucrări (colecţia Istorie cu blazon a editurii Corint) menite să aducă în faţa cititorilor din anul de graţie 2015 o lume apusă, care a strălucit prin eleganţă, stil, bun-simţ şi un tip de educaţie care a pus România pe harta naţiunilor civilizate ale secolului trecut. Pe scurt, o istorie a elitelor autentice româneşti, într-un moment în care societatea românească are o nevoie disperată de modele morale şi culturale care să ne ghideze in eterna tranziţie pe care o traversăm.

Cine este Ana-Maria Callimachi ? Aşa cum spune academicianul Dan Berindei, în prefaţa cărţii, ea este „exponenta unei categorii sociale opulente si beneficiara unei pregătiri culturale excepţionale”. Mai mult decât atât, urmaşă a vechilor boieri Văcăreşti şi Măneşti, dintr-o clasă socială care „a ajutat tânăra Românie să se integreze ca o entitate europeană în lumea care se reconstruia, ea însăși reușind să-și găsească un loc firesc în modernitate, cel puțin până la marile răsturnări care au avut loc în veacul XX, înlăturând-o din istorie”. Ana-Maria Văcărescu s-a născut în 1892 şi s-a căsătorit în 1911 cu prinţul Jean Callimachi. În 1940 a plecat din România şi a trăit în exil, în Marea Britanie.

După cum mărturiseşte însăşi autoarea, amintirile tinereţii ei în România nu au fost scrise cu intenţia de a fi publicate, ele fiind „rezultatul neliniştitoarelor zile de război, din vremea când trăiam în Anglia și aveam mult timp liber”. Rezultatul este, însă, o carte frumoasă, care cucereşte încă de la primele pagini, îmbibată de parfumul unei Românii care îşi găsise cadenţa în concertul naţiunilor europene şi care valoriza tezaurul de înţelepciune şi tradiţie pe care îl reprezenta universul rural românesc.

Pe acest fundal, se desprinde portretul scriitoarei, o femei puternică, inteligentă, uneori excesiv de critică cu ceilalţi, acidă cu lumea exclusivistă a bărbaţilor, dar şi cu feminismul fără suport real şi fundament logic. A avut sanşa de a trăi evenimente istorice importante ale secolului al-XX-lea (răscoala din 1907, Primul Război Mondial)  şi de a întâlni personalităţi de prim rang ale respectivei perioade. Astfel, despre primul cuplu regal al României, autoarea spune: „Corect si țeapăn, palidul și bărbosul rege și-a citit discursul inaugural într-o română perfect formulată, dar ininteligibilă din cauza puternicului său accent german. (…) Patruzeci de ani de viață în mijlocul superficialității românești și istețimii latine nu influențaseră caracteristica germanică a cuplului regal, în ciuda sclipirilor de inspirație ale Carmen Sylvei sau tactului politic, talentului diplomatic, judecății echilibrate și perspicacității regelui. Erau un cuplu foarte moral, într-un fel serios, impasibil, care impunea respect și poate admirație poporului român, dar nu atrăgea și dragostea lui voioasă, care se îndrepta toată spre cuplul princiar, format din succesorul regal și adorabila lui soție.”

În aceeaşi notă a obiectivităţii asumate, scriitoarea aminteşte de Expoziția Națională de la București și amenajarea cu acest prilej a Parcului Carol, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, în 1906, pe care o numeşte „un eșec costisitor, întrucât locul a rămas mult prea departe atât pentru bogați, cât și pentru săraci. A sfârşit ca loc de întâlnire al îndrăgostiților, unde aveai certitudinea că nu te întâlnești cu prieteni sau cunoștințe. Dacă întâmplător te întâlneai totuși cu vreun cunoscut, probabil că se afla acolo pentru același scop, așa că, din solidaritate, se păstra discreția.”. În carte, apar multe nume care au dominat cultural, politic şi social începutul secolului al-XX-lea: Elena Văcărescu, iubirea de tinereţe a Regelui Ferdinand, Sarah Bernardt, Chopin, Ana Pavlova, Diaghilev etc.

Puterea evocatoare a cărţii şi talentul de povestitoare al Anei-Maria Callimachi sunt susţinute de un element mai rar întâlnit în memorialistica epocii: un mod obiectiv, chiar critic, uneori, cu care autoarea priveşte lumea şi societatea în care trăieşte. Sinceritatea debordantă a scriitoarei conturează portretul în lumini şi umbre al unei epoci care, din multe puncte de vedere, a reprezentat momentul solar al unei Românii ce nu a mai reuşit, în epocile ulterioare, să regăsească ritmul firesc al dezvoltării sale.

• Plusuri

  Informații bogate, bine sintetizate, filtrate prin personalitatea puternică a unei reprezentate a elitelor vremii.
  Un stil literar bine articulat, asumat, caracterizat prin sinceritate şi forţă evocatoare.

• Recomandari

  O carte care reuşeşte să recupereze fragmente din trecutul dramatic şi plin de farmec al României secolului trecut.