bookblog.ro

Istoria iubirii

Scris de • 26 April 2007 • in categoria

Istoria iubirii - Nicole Krauss

Titlu: Istoria iubirii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 312
ISBN: 978-973-50-1526-8

(ediţia în limba engleză)

Odata ce am vazut titlul, mintea mi-a si zburat catre una din acele povesti siropoase cu un el si o ea care, in ciuda vicisitudinilor, gasesc o cale de a ramane impreuna. De cinism insa ma pot debarasa foarte repede. O carte ma poate face oricand sa ies din mine, sa-mi abandonez temerile si indoielile. Istoria iubirii este un roman de dragoste (cum altfel), cautare, copilarie, prietenie, credinta şi resemnare.

Si totusi. Sperantele celor doi protagonisti alcatuiesc motorul intregii naratiuni. Lumea Istoriei functioneaza datorita unei carti. Pe de o parte, il avem pe batranul refugiat Leo; pe de alta parte, adolescenta voluntara si visatoare Alma. Unul a scris o carte pentru a imortaliza o iubire, care cliseistic sau nu, se dovedeste nemuritoare, celalalt doreste cu ardoare sa-l cunoasca pe autorul romanului, citit pe ascuns.

Leo este batran si singur. Femeia viselor sale a ales o cale diferita de a lui; a trecut printr-un razboi care i-a lasat rani adanci si frici recurente, face din singuratate spectacol, obsedat de ideea de a nu muri intr-o zi in care nu l-a vazut nimeni. Si totusi. Amintiri duioase il leaga de prietenul Bruno. Urmareste din umbra evolutia scriiturii fiului sau, care nu stie de existenta lui. Deschide usi, pozeaza nud, iar senzatiile date de acestea sunt suficient de tari pentru trupul ramolit si inima vulnerabila.
Aflata la antipozi, Alma reprezinta inceputul, Alfa iubirii, dornica de initiere, avida de cunoastere, poate imprudenta (este totusi o adolescenta) si totusi pasionata. Profund atasata de amintirea tatalui sau acum mort, invata sa supravietuiasca in salbaticie, incearca sa-si cupleze mama aeriana si boema (care traieste doar cu apa si aer) cu diversi barbati, se lupta sa deturneze ideea fratiorului Bird care se considera un vovnic ales (un om sfant), il are ca erou pe Saint-Ex(upery) si nu vrea sa se indragosteasca.

Personaje care se contureaza in jurul unei carti. O carte ce prezinta geneza tuturor sentimentelor: extazul, bucuria, tristetea, nostalgia, dorinta, confuzia- adevarat inventar de gesturi, semne si fragilitate. O poveste despre inceput si sfarsit.

"Cea mai veche emotie din lume s-ar putea sa fie aceea de a te simti emotionat, dar a o descrie - sau numai a o numi - trebuie sa fi fost la fel de greu ca si a incerca sa pui mana pe ceva invizibil.
(Pe de alta parte, cel mai vechi simtamant din lume s-ar putea sa fie confuzia, deruta).
Din momentul in care oamenii au inceput sa simta, dorinta lor de a simti a inceput sa creasca. Voiau sa simta mai mult, mai profund, indiferent cat sufereau. Oamenii au devenit dependenti de sentimente. Se straduiau sa descopere noi emotii. E posibil ca asa sa se fi nascut arta. S-au faurit noi bucurii, impreuna cu noi tristeti. A aparut eterna dezamagire produsa de viata asa cum este ea; [...] a aparut frica de moarte."

O recenzie de: Ioana Ristea

    Autor: | Editura:

    Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. giny spune:

      Istoria confuziei…..Am cumparat cartea datorita numeroaselor comentarii favorabile…dar am fost foarte dezamagita…Povestirea sare de la un personaj la altul…cine? ce? cand ? unde? consider k nu este o carte de 5*, ci mai degraba o carte hmmm, oarecum OK daca chiar nu ai altceva ce sa citesti.

      raspunde

      • Janesse spune:

        Total e acord.

        E cam haotic textul.

        Te urmareste senzatia ca ai scapat ceva, si nici nu-ti vine prin gand ca autoarea va revela unele legaturi spre sfarsit.

        “Si totusi” – ma enervat la culme.

        Imi pare rau ca contemporanii utilizeaza acest stil plat si vulgar.

        raspunde

    2. kiki spune:

      Ba, mie mi-a placut cartea! Titlul poate crea o oarecare confuzie , dar asa cum spune si Ioana este ” o poveste despre inceput si sfarsit” bine scrisa! Eu o apreciez pe autoare, i-am citit un interviu si mi-a placut, asa am ajuns si la carte si am sa caut s-o mai citesc. Daca nu ma insel autoarea este sotia lui Sarfan Foer si cum o arata micul lor dejun… : )

      raspunde

    3. Ana spune:

      Cartea aceasta este o carte care mie mi-a placut tare mult.
      Puzzle-ul ce pare sa se fi format intre elemente atat de departate, personaje atat de diferite m-a impresionat placut. Noul si vechiul.
      Pornind de la o poveste de iubire ce pare sa se fi materializat pana si in cuvinte si ajungand pana la ghidul din care afli “cum sa supravietuiesti in salbaticie”, prezentandu-se atat de bine cautarile prin care trecem la un moment dat sau altul, cartea a avut o prezenta marcanta in universul meu literar.

      raspunde

    4. roberts spune:

      mie nu mi-a placut cartea, chiar m-a dezamagit…mult zgomot pentru nimic. Chiar m-am straduit si-am recitit-o in ideea ca poate n-am inteles-o eu bine prima data si-mi venea sa-mi tai venele. Sunt de acord cu comentariul lui giny:)

      raspunde

    5. Diana spune:

      Este o carte absolut fantastica! Eu o recomand tuturor prietenilor mei. Minunat mi se pare stilul cartii, savoarea insiruirii celor mai potrivite cuvinte, atitudini, un amestec de umor, ironie, poveste si realitate. Intr-adevar povestea nu este liniara, timpul se deformeaza, exista mai multe povesti intercalate, o tesatura absolut minunata. Poate de aceea au sesizat niste cititori (mai sus) ca nu au inteles nimic. De la un capitol la altul accentul cade pe alta poveste, petrecuta in alte timpuri, care este de fapt subtil determinata de cealalta poveste si asa mai departe. Legatura intre ele se simte, se presimte. In minte ti se nasc ipoteze, conexiuni intre personaje care in aparenta nu au nici o legatura. Mie mi-a placut foarte mult cartea, dar titlul l-am gasit foarte nepotrivit. Este un titlu mult prea siropos, nu reflecta deloc stilul in care este scrisa cartea. Poate si de aceea, unii cititori au fost dusi in eroare si s-au asteptat la altceva de la aceasta carte. Eu am descoperit-o pe rafturile unui supermarket, am rasfoit-o la intamplare, am citit cateva paragrafe si am fost captivata, uimita, amuzata de felul relatarii. Personajul principal, prin gura caruia este spusa mar parte din poveste este foarte bine construit si are darul de a te fascina.
      Si inca ceva memorabil in legatura cu aceasta carte, a fost dedicatia de la inceputul cartii.
      Eu zic ca cel mai bine ar fi ca, inainte de a va decide sa o cumparati sau nu, sa citit la intamplare cateva pasaje.
      Lectura placuta,
      Diana

      raspunde

    6. Laura spune:

      imi pare rau ca n-am citit comentariile de aici inainte sa cumpar cartea.

      raspunde

    7. Mica spune:

      O carte minunata! Pe langa increngatura de povesti aparent separate dar atat de romantic, trist si duios legate, exista o armonie a unor surprinzatoare alaturari de cuvinte absolut fascinanta…

      raspunde

    8. Pingback: Sad happiness » Blog Archive » Aspiratorul pierdut - Just another WordPress site

    9. Raluca Vasile spune:

      Desi titlul m-a dus cu gandul initial la o istorie pur cronologica, presarata cu personaje si povesti, a iubirii, recenzia ma face sa imi doresc si mai mult sa citesc cartea. La urma urmei, un lucru pe care abia ieri l-am remarcat, desi traiesc cu el de atata timp, citesc pentru emotiile pe care le primesc in timpul lecturii. Iar o carte despre dragoste, oricum ar fi ea, nu poate naste decat emotii frumoase.

      raspunde

    10. Angi spune:

      Nu mi-a placut, dar atat de mult m-am straduit sa inteleg ce se intampla, despre cine citesc acum, cine este personajul … incat sigur acum am mai multe conexiuni intre neuroni !!!!
      Este o provocare sa termini de citit cartea !

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro