Titlu: Tovarăşul Baron
Autor: Jaap Scholten
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Carmen Ion
Numar pagini: 442
ISBN: 978-606-8723-44-0

„Memoria trebuie să fie nu numai un drum spre trecut, ci şi unul spre viitor” (Ana Blandiana)

Tovarăşul Baron este una dintre acele cărţi la care te gîndeşti mult timp după ce ai terminat lectura. Povestea rămâne cu tine şi nu ştii exact ce să faci cu ea. Iniţial, eşti curios, apoi surprins, apoi şocat... după care apar întrebările: cum a fost posibil aşa ceva ? de ce, ani de-a rândul, nu am ştiut noi, ca societate, aproape nimic despre aceste evenimente ? ce putem face pentru a fi siguri că asemenea poveşti nu se vor repeta ?

În mare parte, experienţa cititorului pare să fie similară cu cea a scriitorului. Jaap Scholten, scriitor olandez, se mută la Budapesta, aude poveşti ale nobilimii maghiare relatate de familia soţiei sale şi decide că „vrea să scrie istoria unei lumi pe cale de dispariţie”. Timpul îl presează pentru că reprezentanţii acestei lumi sunt, în majoritate, nonagenari, iar momentul poveştii este Acum.

Acum despre Atunci... în noaptea de 3 martie 1949, întreaga aristocraţie transilvăneană este luată pe sus, încărcată în camioane  şi aruncată în închisorile comuniste de la Sighet, Aiud, Jilava. În ziua următoare, Partidul Muncitoresc Român anunţă cu satisfacţie deportarea tuturor marilor moşieri şi confiscarea averilor acestora. Astfel, erau distruşi ultimii duşmani de clasă şi se năştea o nouă lume care avea să dureze cincizeci de ani... În tot acest timp, aristocraţii, ca şi restul societăţii româneşti, sunt nevoiţi să ducă o viaţă dublă: ziua, lucrau în combinate siderurgice, cariere de piatră, ateliere de tâmplărie sau croitorie, iar seara, se întâlneau în secret pentru a-şi aminti vremuri apuse. Această dualitate îi ucide pe unii şi îi întăreşte pe alţii.

„Exproprierile la care am fost supuşi în perioada comunistă nu au însemnat nimic pe lângă intenţia lor ascunsă (n.r. a comuniştilor). Ceea ce s-a dorit, de fapt, a fost distrugerea unei întregi clase sociale. La început, prin deportări, tortură şi execuţii, mai târziu, prin intimidare şi teroare psihologică. Au încercat totul: să ne excludă din societate, să ne arunce în lagărele de muncă, să ne bată până la sânge în camerele de tortură ale poliţiei secrete. Dar nu au reuşit să ne îngenuncheze. Puţini au fost cei care şi-au pierdut minţile, care au cedat ispitelor comunismului”, mărturiseşte unul dintre personajele cărţii.

Jaap Scholten reuşeste să stea de vorbă cu reprezentaţii unor familii vechi, nobile din Transilvania, dar şi cu urmaşii acestora, astfel încât povestea capătă o dublă perspectivă: este un Înainte şi un După. Graniţa este data de 3 martie 1949. Astfel, regăsim relatări ale perioadei petrecută în închisorile comuniste, ale lipsurilor şi chinurilor generate de situaţii materiale şi sociale precare, dar şi ale eforturilor uneori zadarnice de recuperare a fostelor proprietăţi, după 1989. Scholten pune în antiteză lipsa de onestitate, rapacitatea şi prostul gust al noilor îmbogăţiţi ai perioadei post-comuniste şi demnitatea, verticalitatea morală şi rafinamentului vechilor familii. Din întâlnirea acestor două lumi, perdanţii pe termen scurt par a fi cei din urmă... chiar şi cei care reuşesc prin perseverenţă şi uneori, noroc, să îşi recupereze proprietăţile, sunt puşi în imposibilitatea de a le renova şi întreţine... Dar istoria se scrie pe termen lung... şi atunci când oamenii mor, proprietăţile materiale se degradează şi se distrug, amintirile se estompează, rămâne, poate, lecţia morală a păstrării, în ciuda vremurilor şi nedreptăţilor, a unei identăţi şi a unui capital simbolic, care sunt, de fapt, semnul unei lumi civilizate, elegante şi educate, care a fost cândva a noastră.

• Plusuri

  Informaţii în premieră despre distrugerea unei elite sociale a României de dinainte de 1949.
  Stilul viu, fluid al lui Jaap Scholten care reuşeşte să emoţioneze cititorul, oferindu-i experienţa inedită a retrăirii unor vremuri trecute.

• Recomandari

  O carte necesară despre istoria noastră din ultimul secol, abordând un subiect relativ nou în peisajul editorial românesc.
  O istorie frumoasă, caldă şi emoţionată a vechilor familii ale aristocraţiei transilvănene.