bookblog.ro

Legenda celor 47 de samurai proscriși

Scris de • 9 December 2014 • in categoria

Titlu: Cei 47 de ronini
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 496
ISBN: 9786065797970
Cumpara cartea

Când am cerut această carte, nu știam nimic despre ea, în afară de faptul că există și un film cu același nume. Și că titlul îmi părea vag cunoscut de mai demult, ceea ce m-a făcut să bănuiesc că ar putea exista vreo legendă veche despre această poveste. Însă îmi era dor de o carte care să mă transporte în Japonia secolelor trecute, care m-a fascinat dintotdeauna, așa că nu am stat deloc pe gânduri. Am aflat mai târziu că legenda se bazează de fapt pe o poveste reală, care s-a petrecut cu adevărat în Japonia la începutul secolului 18.

Cumpără titlul în engleză

Am fost surprinsă atunci când am deschis cartea să citesc faptul că romanul a pornit, de fapt, de la scenariul filmului cu același nume și nu invers. Este prima dată când citesc o astfel de carte și trebuie să recunosc că în acel moment, am privit volumul cu o oarecare neîncredere, neștiind la ce să mă aștept.

02

Odată trecută de primele pagini, însă, am fost cucerită imediat de poveste iar interesul mi-a crescut tot mai mult pe măsură ce parcurgeam textul.

Intrăm în lumea exotică a Japoniei medievale, în care samuraii își păstrează încă renumele, însă al căror rol a fost anulat aproape în totalitate. Mândria și faima s-au păstrat, la fel și principiile după care aceștia își conduc teoretic viața, însă puțini samurai mai trăiesc cu adevărat în stilul în care au făcut-o strămoșii lor, puțini mai au ocazia să lupte, să își protejeze stăpânii și să facă dovada acelor calități pe care samuraii ar trebui să le dețină. Este așadar mai mult o lume a aparențelor, a titlurilor fără bază, a lipsei de valori, a minciunii și absurdității. Iar în această lume, un om cu origini amestecate și incerte poate fi privit doar ca un animal demn de dispreț, oricâte calități s-ar dovedi că posedă. Cât despre o viață normală, despre iubire, familie, carieră sau prieteni, nici nu poate fi vorba. Prin urmare, Kai, „Corcitura”, protagonistul romanului, își duce viață mizeră cu resemnare, renunțând la orice vise ar fi putut avea în copilărie.

Acceptat la curtea unui daimyo cu suflet mare, Kai îi poartă acestuia o recunoștință profundă iar fiicei sale, o dragoste imposibilă. Aceste sentimente îl fac pe Kai să riște totul în momentul în care soarta binefăcătorului său și a întregului ținut este în primejdie, deși de-a lungul anilor, toți cei din jur, cu excepția stăpânului și a fiicei sale, Mika, l-au tratat în moduri îngrozitoare. Dar intervenția lui Kai nu este de ajuns, iar în scurt timp, infernul se dezlănțuie asupra tuturor. Samuraii ce au dus până atunci un trai confortabil la curte, devin acum niște proscriși, al căror unic scop este răzbunarea nedreptății suferite de fostul lor daimyo. Firele narative se separă și se împletesc constant, aducând în atenție destinele mai multor personaje: Kai, Mika, Oishi - liderul grupului de foști samurai, actuali ronini, dar și ale antagoniștilor - Kira, adică acel daimyo responsabil de trădarea și dezastrul abătut asupra ținutului Ako și al vrăjitoarei sale, kitsune, Mizuki. Rând pe rând, îi observăm pe toți conturându-și planurile, luptând pentru acestea și sacrificându-și diferite fragmente ale existenței pentru a le putea duce la îndeplinire. Iar până la final, drumurile tuturor se vor întâlni din nou și numai visele unora dintre personaje vor avea șansa să se împlinească.

Romanul îmbină realitatea cu elementele supranaturale, acestea având un rol decisiv în desfășurarea poveștii, însă mi-e greu să cataloghez volumul drept unul fantasy tocmai pentru că nu aceste note sunt predominante. Autoarea introduce creaturi mitologice tipic japoneze, precum tengu, yokai și kitsune, păstrându-le caracteristicile destul de apropiate de cele din legendele originale.
03
Gradul de suspans crește treptat iar firele narative nu urmează deloc cărări previzibile. În majoritatea timpului, nu am avut idee ce s-ar putea întâmpla mai departe, lucrurile evoluând adesea în direcții surprinzătoare. Ceea ce pot să spun este că mai mereu, m-aș fi așteptat ca totul să decurgă mai ușor, luptele să fie mai ușor de câștigat, recompensele mai simplu de obținut. Însă totul se dovedește a fi teribil de dificil. Se fac greșeli, intervin trădări, comportamentele sunt inflexibile, neîncrederea continuă să domine chiar și după ce se adună dovezi nesfârșite, firea umană continuă să fie răutăcioasă, dușmanii sunt prea puternici și prevăzători. Autoarea nu te lasă nicio clipă să te plictisești, chiar dacă ritmul cărții nu pare deloc grăbit, povestea desfășurându-se, mai ales la început, cu destulă lentoare. Există nenumărate scene de acțiune, puncte în care tensiunea crește la cote imposibile dar în același timp, apar și descrieri laborioase care îți oferă imagini complexe ale cadrelor în care are loc povestea. Este admirabil echilibrul păstrat de autoare, modul atât de abil în care jonglează cu pasajele alerte și cu cele mai temperate.

Mi-au plăcut enorm de mult și personajele, atât cele pozitive, cât și cele negative. Toate, inclusiv cele secundare, sunt complexe, se transformă, se adaptează, se luptă cu proprii demoni, cu temerile, cu ideile preconcepute la care cu greu pot renunța, cu propriile dorințe și emoții și, totodată, cu lumea de afară, cu nedreptatea și perspectiva ratării sau a lipsei unui viitor de orice fel. Relațiile ce se nasc între personaje sunt și ele într-o metamorfoză continuă, rapoartele de putere se schimbă, sentimentele și mentalitățile la fel. Rar am întâlnit o dinamică atât de accentuată din punct de vedere al personajelor și al relațiilor dintre ele.

Încă nu am reușit să văd și filmul Cei 47 de ronini, așa că nu pot spune încă nimic despre acesta, însă am observat că recenziile și cronicile sunt mai degrabă negative. Cartea mie mi s-a părut totuși extrem de frumos scrisă, combinând în mod armonios realitatea cu elementele magice, având personaje complexe și detalii atent creionate. Finalul a fost cu adevărat surprinzător, mai ales ținând seama de tendința hollywoodiană de a miza pe happy-end-uri, de aceea m-aș fi așteptat ca legenda japoneză să fie brusc modificată în încheiere, pentru a se plia pe gusturile publicului american. În mod neașteptat, se păstrează finalul dulce-amar, ceea ce m-a surprins în mod plăcut, în special pentru că exact această alegere accentuează și mai mult veridicitatea poveștii.
Sursa Foto

  • Plusuri

    Modul exemplar în care o legendă antică a fost transformată într-o poveste care poate cuceri cu ușurință publicul actual.

  • Recomandari

    Celor ce îndrăgesc poveștile despre Japonia secolelor trecute, iubitorilor de romane istorice precum și curioșilor interesați de reinterpretarea foarte reușită a unei povești considerată a fi o „legendă națională” a Japoniei.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Asta îmi pare o strategie pură de marketing, să faci o carte după scenariul unui film. S-a mai întâmplat şi o să se mai întâmple… de!
    Nu ştiu de ce autoarea a făcut din legenda naţională a Japoniei o poveste supranaturală, mă depăşeşte.
    Eu am citit povestea scrisă de John Allyn – faptele aşa cum s-au petrecut în Era Tokugawa, în rigiditatea şi codul onoarei al samurailor.
    Ioana

    raspunde

  2. roxtao spune:

    Sigur ca e marketing, insa am fost surprinsa de cat de bine realizata a fost cartea, tinand cont de modul in care a fost creata. Adica… m-as fi asteptat la ceva mult mai slab, sincer :) Iar motivul pentru care cred ca s-au introdus si elemente fantasy este exact faptul ca trebuia sa urmeze cat mai fidel povestea din film.
    Nu as judeca foarte aspru ceea ce au facut, in primul rand pentru ca romanul a iesit foarte ok si in al doilea rand, pentru ca exista sanse ca aceasta carte sa atraga o serie de oameni care in mod normal poate ca nu ar fi pus vreodata mana pe o carte…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • A 16-a Luna

Copyright ©2011 Bookblog.ro