Titlu: Assassin`s Creed: Renașterea
Autor: Oliver Bowen (Anton Gill)
Rating:
Editura: Paladin
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Matei Sâmihăian
Numar pagini: 401
ISBN: 9786068673370

Nu am jucat jocurile Assassin`s Creed, deși am auzit că sunt foarte apreciate de gameri, pentru că au un storyline bine conturat, personaje puternice și atractive, acțiune cât cuprinde și o atmosferă fermecătoare care reinstituie Epoca Renașterii Italiene. Însă am fost curioasă să citesc cartea Assassin`s Creed: Renașterea, scrisă de Oliver Bowen (pe numele său adevărat - Anton Gill), care, spre deosebire de mine, este pasionat de această serie de jocuri lansată de Ubisoft.Ce m-a frapat în primul rând atunci când am început lectura a fost ritmul alert în care este scrisă cartea, obositor de alert din punctul meu de vedere. Practic, mai mult sau mai puțin voit, ritmul povestirilor are viteza acțiunii din joc. Pentru unii, e atractiv, fiindcă îi ține în priză. Mie însă mi-a părut prea pe repede înainte și efectiv nu ai timp să procesezi toată informația.

Din câte am aflat, cartea este scrisă după apariția jocurilor, deci cartea este inspirată de jocuri și nu invers (cum credeam eu inițial). Îl avem ca personaj central pe Ezio Auditore, fiul unui bancher cu influență din Italia. Este un tânăr plin de viață, care se încaieră cu tabere rivale, fuge prin oraș sărind nebunește peste acoperișuri și ziduri (un soi de free running și parkour), cucerește fete și face doar ce vrea el. Viața i se schimbă însă brusc și radical în momentul în care ajunge acasă și își găsește mama și sora rănite și plângând. Află că tatăl și frații lui au fost arestați și duși la închisoarea din turn. Peste noapte, Ezio se vede nevoit să renunțe la distracțiile de până atunci și să își salveze cumva familia.

Iar de acum încolo începe scenariul de joc al romanului. Ezio devine un asasin, încercând să identifice mai clar cine anume îi este aliat și cine dușman. În aventurile de zi cu zi apar o mulțime de personaje cărora la un moment dat le pierzi numărul și identitatea: hoți, curtezane, artiști, pictori, mercenari.

Odată cu noua lui misiune, Ezio se transformă treptat într-un asasin, dar privit cumva prin perspectiva unui joc video. Nu e un criminal în sensul reprobabil, ci un soi de erou care face dreptate.

„Pentru un moment, respirând greu, Ezio rămase pe loc, respirând în liniștea subtilă care urmă atacului. Era prima oară în viața lui când omora pe cineva… sau nu era chiar așa, deoarece simțea o altă viață, mult mai vastă înăuntrul lui, o viață care părea să aibă ani de experiență într-ale morții. Senzația îl sperie. Noaptea aceasta îl făcuse să se maturizeze brusc – dar această nouă senzație părea să trezească o forță întunecată din adâncul lui.”

Atât în carte, cât și în joc, apare un personaj interesant: Leonardo Da Vinci. Este artistul pe care îl știm toți din istorie, dar aici primește un alt rol, cel de geniu care îi ajută pe asasini cu descifrarea unor scheme secrete.

Trebuie să joci jocul ca să înțelegi mai bine cartea? Sau e bine să citești cartea ca să aprofundezi personajele și acțiunea din joc per total? Tind să cred că vei cunoaște mai bine universul Assassin`s Creed dacă le combini pe cele două.

Totodată, cred că acest roman este mai atractiv pentru un gamer care joacă jocul decât pentru o persoană care nu l-a jucat niciodată. Spun asta din propriul meu punct de vedere, deoarece mi-a fost destul de greu să țin pasul cu ritmul rapid în care s-a petrecut acțiunea. Un background în povestea jocului m-ar fi ajutat probabil să înțeleg mult mai ușor tot contextul.

• Plusuri

  O completare literară a jocului Assassin`s Creed, care oferă detalii de introspecție ale personajelor care nu ar fi fost posibile în joc.

• Minusuri

  Ritmul acțiunii, care este obositor de alert din punctul meu de vedere.

• Recomandari

  În special celor pasionați de universul Assassin`s Creed.