Titlu: Camera
Autor: Emma Donoghue
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Ruxandra Ana
Numar pagini: 416
ISBN: 978-973-707-534-5

În prezent, nu mai sunt prea multe povești care să abordeze subiecte atât de noi, originale și provocatoare precum Camera. Cartea Emmei Donoghue este șocantă atât prin intriga principală, cât și prin câteva aspecte secundare pe care, ori de câte ori le-ai avea din nou și din nou în fața ochilor, tot nu ai cum să le privești cu indiferență. Romanul oferă o lectură captivantă nu doar prin firul narativ total neobișnuit ci și prin modul în care te incită lovind în cateva teorii și principii pe care le considerăm cu toții de la sine înțelese.

Pentru Jack, lumea este o cameră. Camera în care s-a născut și a crescut. Tot ce este în afara ei nu e real. După împlinirea vârstei de 5 ani, mama începe să îi răstoarne lui Jack toate adevărurile pe care le știa până atunci. Mama lui Jack a trăit odată Afară, până când Bătrânul Nick a răpit-o. Șapte ani mai târziu, ea e în continuare captivă în Cameră, unde se străduiește să îi asigure fiului său o încercare de viață normală. Însă a sosit momentul să îi ofere în sfârșit lui Jack altceva – o viață reală, libertatea, lumea întreagă. Dar în calea evadării nu stă numai temnicierul lor, Bătrânul Nick, ci și toate neadevărurile ce i-au creat lui Jack iluzia realității.

Este dificil să vorbești despre o astfel de carte. Subiectul e prea șocant pentru a putea formula întrebări, răspunsuri, teorii. E aproape imposibil să te pui în pielea personajelor. Cum să îți imaginezi ce înseamnă să trăiesti ani întregi într-o cameră? Cum să îți imaginezi ce ai face dacă in Cameră ai da naștere unei ființe noi? Cum să îți imaginezi cum i-ai explica acelei ființe viața, lumea? Cum să îți imaginezi ce ar însemna să fii tu acel copil născut în captivitate și pentru care doar lucrurile din acel spațiu reprezintă întregul univers? E imposibil să tratezi romanul într-un mod obișnuit. Chiar dacă uneori tinzi să o critici sau să o judeci pe mamă, realizezi apoi că de fapt nu poți face asta. Că circumstanțele nu i-au lăsat mai multe variante, ci doar alegerile pe care le-a facut. Mama nu a avut o gamă largă de opțiuni, ci o singură cale pe care să meargă. Unele dintre deciziile ei scandalizează dacă sunt privite în afara contextului, însă devin acceptabile considerând situația prezentată. Iar Jack, oricât de exasperant ar putea părea în câteva momente critice, vede lucrurile printr-o lumină pe care ți-e imposibil să o înțelegi, oricât ai încerca. De cele mai multe ori, ai tendința să îl privești ca pe un copil normal, așa că trebuie să îți amintești iar și iar că ceea ce a trăit el este extrem de departe de normalitate. Povestea este narată din punctul de vedere al lui Jack, ceea ce o face cu atât mai tulburătoare. Însă nici măcar acest lucru nu te poate îndepărta în totalitate de perspectiva normală si nu îți poate modifica într-atât viziunea asupra vieții încât să o poți privi dintr-un punct de vedere atât de diferit.

Abia în cea de-a doua parte a cărții devine mai ușor să vezi impactul pe care îl are captivitatea asupra vieților celor doi protagoniști. Realitatea nu este șocantă și incredibilă doar pentru Jack – așa cum te-ai și aștepta de fapt să fie, ci este greu de acceptat și de (re)înțeles și pentru mamă. Odată cu eliberarea încep să curgă asupra ei consecințele tuturor anilor petrecuți în Cameră. Iar mama se dovedește a fi uneori prea slăbită pentru a purta o astfel de povară.

Autoarea asigură un plus de realism poveștii prin detaliile medicale și psihologice pe care le introduce în capitolele de după evadare. Modul în care Jack percepe lumea din jur este redat exemplar, elementele noi fiind îmbinate cu tendințele de raportare la trecut, la realitatea de până atunci. Sunt expuse și o serie de reacții fizice care au același rol de a oferi veridicitate romanului: Jack răcește pentru prima dată în viață, este extrem de expus la boli la care un om normal este imun, nu poate ieși afară fără ochelari de soare, întrucât lumina îl afectează, nu poate coborî treptele, nu suportă încălțămintea, etc. Toate aceste aspecte, alături de detaliile legale, financiare și sociale asigură o poveste realistă, complexă si desăvârșită.

• Plusuri

  Subiectul unic, incitant și tratat extrem de atent, cu grijă pentru detalii și informații variate și complete.

• Minusuri

  Prima parte a poveștii tinde să se lungească prea mult, acțiunile devin repetitive și pot plictisi cititorul, mai ales că tonul pueril al cărții combinat cu banalitatea acelor zile de început nu reușește să mențină interesul la un nivel echilibrat.

• Recomandari

  Romanul mi se pare destul de greu de încadrat într-un gen anume și implicit și de recomandat doar anumitor categorii de cititori. Sunt însă destul de sigură ca originalitatea temei și modul de expunere al autoarei vor reuși să cucerească toți cititorii, indiferent de preferințele lor obișnuite.