Titlu: Tamara Buciuceanu. O viaţă închinată scenei
Autor: Bogdana Darie
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 190
ISBN: 978-606-686-083-3

Triunghiul isoscel are două laturi congruente şi unghiurile de la bază egale. Până aici totul e clar, precis şi limpede ca lumina zilei, dar ce ne facem cu profa de mate Isoscel din vestitul film „Liceenii”, difuzat masiv după ’90, iubit ori pastişat de nenumărate ori? Ea cum e? Ce gânduri o frământă? Ce carieră are în spate şi ce taină copleşitoare o face atât de iubită? La toate aceste întrebări, un pic prea subiective pentru a fi dezlegate, încearcă să răspundă cu mult curaj Bogdana Darie, lector universitar doctor la UNATC şi în acelaşi timp, actriţă colaboratoare a teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra”. Cu alte cuvinte, aveţi în faţă o biografie palpitantă scrisă în culise de un profesionist care se aventurează să urce şi pe scenă.

Tamara în alertă

Înainte de a parcurge traseul biografic al Tamarei Buciuceanu, vă recomand cu multă căldură să urmăriţi interviul din cadrul emisiunii „Profesioniştii”. Aveţi ocazia să faceţi cunoştinţă cu omul din spatele scenei: dârz, uşor iritabil, vigilent, pasionat, mândru şi... concentrat până în măduva oaselor. Eugenia Vodă a vrut la un moment dat să îi facă o surpriză doamnei Tamara Buciuceanu-Botez şi a invitat-o în platou pe Stela Popescu, prietenă şi colaboratoare de-o viaţă. Cu spiritul ei ghiduş, Stela Popescu a intrat în vârful picioarelor şi i-a pus mâna la ochi, Tamara Buciuceanu s-a speriat şi aproape că şi-a luat floreta pentru a împărţi nişte lovituri mortale încoace şi încolo. Peste puţin timp, după ce s-a dezmeticit, chipul actriţei s-a luminat, umorul şi-a reintrat în drepturi şi zâmbetul a devenit sugestiv: „Ehe, vă ştiu eu pe voi!”. Un astfel de om ne descreţeşte frunţile atunci când peste noi se abate o zi ploioasă, un om alert, plin de vervă şi de plăcerea de a fi tot timpul într-o dilemă... dramatică: să cânte la teatrul de revistă sau să o joace grandios pe coana Chiriţa, să colaboreze cu Dan Puican sau cu Lucian Pintilie, să meargă în Australia chiar şi cu o claviculă fisurată sau să danseze în „Pălăria florentină”?

Repere şi indiscreţii

Ca orice lucrare serioasă, cu pretenţii ştiinţifice, biografia scrisă de Bogdana Darie respectă principiul cronologic. Se analizează copilăria actriţei, cu primele semne doveditoare ale talentului, se studiază traseul profesional (facultate, teatre la care a colaborat, echipă, influenţe), se descriu marile spectacole şi nu în ultimul rând, se monitorizează cu minuţiozitate ecoul produs de actriţă în cronicile vremii (aici precizările bibliografice sunt la fel de exacte ca în cazul unei teze de doctorat).

Dacă vă împinge curiozitatea, aflaţi că Tamara Buciuceanu-Botez duce ceea ce s-ar numi azi „o viaţă de poveste”: debutează în 1968 în piesa „Martorii se suprimă”, scrisă de Robert Thomas, devine în scurt timp vedetă a teatrului Giuleşti, condus la acea vreme de Elena Deleanu, o minte extrem de organizată, care ştia să vadă potenţialul echipei pe care o coordona. Tocmai de aceea, nu a lansat nicio obiecţie atunci când Tamara B.-B. a fost invitată de Radu Beligan să se alăture nou-înfiinţatului „Teatru de Comedie”. Aici s-a remarcat în piesa „Svejk în al doilea război mondial”, piesa lui Bertolt Brecht, şi succesul a fost de un asemenea răsunet încât spectacolul a ajuns până şi pe scenele Moscovei. În treacăt fie spus, în timpul unei colaborări scurte cu Teatrul din Bârlad, căci Tamara nu refuză niciun parteneriat, fie că e bucureştean sau provincial, directorul fabricii de rulmenţi din zonă o cere în căsătorie. Actriţa a zâmbit, a refuzat cu o fluturare din gene şi, fireşte, a tras cortina şi a declamat cu patos replicile doicii din piesa „Casa inimilor sfărâmate” (George B. Shaw).

Marile zboruri

Victoriile care i-au construit un loc special în conştiinţele noastre nici nu au sosit încă. Citiţi despre colaborarea cu maestrul Ion Dacian, momentele grele traversate cu ocazia lansării piesei „Revizorul” (o satiră mai mult sau mai puţin transparentă la adresa regimului comunist opresiv), citiţi cum în acele vremuri grele, în care dulciurile erau un exotism visat de toţi, de la mic la mare, Tamara a primit ciocolată Suchard de la o doamnă judecătoare din public, impresionată de rolul actriţei din piesa „Interviu” (Ecaterina Oproiu).

Şi… ca să fiu sigură că nu vă scapă nimic, urmăriţi aceste cuvinte şi sintagme cheie: „Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie” (titlu alternativ: cum se joacă în furou şi cum să te întorci cu salvarea acasă când eşti perfect sănătos?!), Chiriţa şi impresia lui George Călinescu după spectacol, Vica din „Dimineaţă pierdută”, Deidre O’Maley şi... beethovenian... tam-tam-tam-tam... MAMOURET, rolul care a consacrat-o pe Lucia Sturdza Bulandra şi care apoi, după ani buni, a adus-o în lumina rampei pe Tamara Buciuceanu-Botez. Descoperiţi ce truc artistic a introdus actriţa noastră în interpretarea personajului, să vă dau un indiciu... Mamouret-Tamara moare demn, în picioare, iar Mamouret-Bulandra moare comod, luxos, în fotoliu!

Să mai îndrăznesc să vă amintesc de marile roluri de film sau pe acelea rămase în fonoteca de aur a teatrului radiofonic românesc? Hmm, timpul şi răbdarea dumneavoastră nu îmi mai permit nicio altă completare cu excepţia lui: „Spor la lectură!”.

• Plusuri

  O biografie fidelă realităţii, foarte bine documentată, foarte bine structurată.

• Minusuri

  O prezentare hiperbolizantă a vieţii actriţei, nu există accident, eroare, obstacol prea serios creionat, totul e o curgere continuă, deşi izbutită, de elogii.

• Recomandari

  Pentru romantici, pentru bunici, pentru pitici, pentru UNATC-işti, pentru aspiranţii la statutul de actor, pentru fanii lui Isoscel, pentru împătimiţii genului biografic, pentru publicul serios care după ce râde, e interesat să afle povestea din spatele zâmbetului.