Scris de Liviu Szoke • 24 April 2017 • in categoria Lit. contemporana
Sarah și Emily Grimes sunt două fetițe născute și crescute în New York ai căror părinți se hotărăsc într-o bună zi să divorțeze. Motivul: mama lor pare desprinsă dintr-o altă lume, o lume în care ea nu depinde în mare măsură de veniturile de redactor de ziar ale soțului, ci una în care e capabilă să ajungă pe cele mai înalte culmi ale succesului prin propriile puteri. Se consideră o femeie emancipată și modernă, vrea ca fiicele sale să nu-i spună mamă, ci Pookie, și încearcă prin orice mijloace să ajungă un agent imobiliar de succes. Din păcate, însă, condițiile vremii n-o ajută prea tare, așa că bietele fetițe sunt nevoite să se mute pe toată perioada copilăriei de colo-colo, pe unde i se pare mamei lor că-și va putea îndeplini visurile.
Cu toate că Sarah și Emily sunt surori și nu le despart decât vreo patru ani, ele au temperamente și mentalități extrem de diferite, fapt ce le va modela nu numai copilăria, ci și adolescența și chiar maturitatea. Sarah e mai impulsivă și mai visătoare, Emily este cu picioarele pe pământ și, culmea, pare mai matură, deși este sora cea mică. În timp ce Sarah va alege viața de familie alături de un tânăr chipeș, cu care va face trei copii, Emily se hotărăște să încerce toți bărbații care satisfac niște cerințe minime (începând cu un soldat căruia i se oferă la vreo oră după ce l-a cunoscut, într-un parc). Și se poate considera o femeie împlinită, chiar dacă la un moment dat ea însăși uită câte specimene i-au trecut prin pat (eu am renunțat să-i mai număr partenerii de așternut după vreo cinci sau șase), mai ales că-și petrece o bună perioadă din viață alături de un poet în căutarea inspirației sau de un director de trust destul de bogat, aflat cam aproape de senectute.
Sincer, am admirat oarecum relația dintre cele două surori. Tatăl lor moare destul de repede, iar mama, de fapt Pookie, căci titlul de mamă nu i se potrivește chiar deloc, este mai mult o pacoste de femeie decât un umăr pe care să poți plânge la nevoie. Cu toate diferențele de mentalitate dintre ele, cele două femei, Emily, libertină și mereu pregătită de noi provocări profesionale, și Sarah, gospodină, mamă și soție credincioasă, care n-a cunoscut decât un singur bărbat la viața ei, par mereu dispuse să se ajute una pe alta. Bine, nu chiar mereu, asta aflăm ceva mai târziu, când Emily se arată exasperată de insistența cu care Sarah îi cere mereu ajutorul, dar, așa cum spune o vorbă înțeleaptă, sângele apă nu se face.
Ei, și mai e ceva care le unește: patima cu care se îndrăgostesc amândouă de paharul cu alcool. Căci patimă se poate numi pasiunea cu care abia așteaptă să ajungă acasă ca să-și poată turna un pahar. Sau mai multe. Și tot patima asta le va crea și multe probleme, amândurora, de-a lungul vieții.
O poveste despre emanciparea femeii americane în prima jumătate a secolului douăzeci. O poveste despre iubirea față de familie, o poveste despre dragostea de soră și o poveste despre modul în care greutățile vieții nu pot fi depășite prin abandonul total în fața unui viciu (în cazul acesta, alcoolul), ci prin înțelegere, prin discuții, prin raționament. Însă cine nu poate trage învățăminte din greșelile altora nu se poate abține nici el, la rândul său, să repete acele greșeli.
O poveste alcătuită din tablouri, din mici scene de familie, care compun la rândul lor un ansamblu ce scoate în evidență măiestria unui mare scriitor american. Despre Richard Yates am auzit prima oară când i-a fost ecranizat celebrul Revolutionary Road. După ce am citit romanul Parada de Paște, mi-am dat seama de ce Richard Yates este considerat unul dintre cei mai străluciți scriitori postbelici americani: pentru că știe să creioneze personaje memorabile din câteva tușe discrete, ba mai mult, știe cum să le insufle viață cu ajutorul acțiunilor pe care le întreprind acestea. Știe să te facă să le adori sau să le urăști din tot sufletul după numai câteva pagini (îl compătimesc pe bietul autor dacă a avut ghinionul să fie crescut de o mamă cum e Pookie, așa cum ni se spune pe pagina a doua a cărții că s-ar fi întâmplat) și știe cum să te țină în suspans, cu toate că nu se întâmplă foarte multe lucruri, până la ultima pagină, curios să afli ce le rezervă în final soarta personajelor sale.
Personaje minunat construite, credibile, cu calități, dar și cu multe defecte, creionate și conturate mai ales cu ajutorul acțiunilor lor de zi cu zi.
Acțiunea cam trenează de multe ori, iar uneori personajele sunt de un grotesc incredibil, ceea ce te face să te întrebi cum de rezistă ceilalți în preajma lor. Și ele sunt singurele care nu-și dau seama de dimensiunea ridicolului căruia i se expun.
Amatorilor de literatură de calitate, dornici să se lase timp de câteva ore purtați pe aripile unei povești incredibil de bine scrise.
Copyright ©2011 Bookblog.ro