bookblog.ro

Melania, Mirciulică şi 5 suspecţi de crimă

Scris de • 5 February 2012 • in categoria

Titlu: O toaletă à la Liz Taylor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 460
ISBN: 978-606-579-263-0

Cred că nu e cazul să-ţi aduc aminte, draga mea, că băiatul acela bucălat şi drăgălaş, locotenentul Azimioară, a început să te supravegheze. Nu, nu, n-ai de ce să te superi. După atâtea coincidenţe nefericite, este firesc ca domnul maior să nu mai aibă încredere în tine. Până vei lua o hotărâre, trebuie să duci obiectele de acasă. Dar unde? Unde, Melania? Concentrează-te şi arată-mi încă o dată cât eşti de isteaţă. Hai, fetiţa mea, te rog.

Din ziua în care am descoperit-o pe doamna Rodica Ojog Braşoveanu nu m-am mai putut abţine, literalmente (ceea ce mi se pare, din toate punctele de vedere, un cuvânt bine ales aici), să mă mai opresc din cărţile sale. Am început cu Poveste imorală şi am continuat cu seria Melania, care m-a cucerit printr-unul dintre cele mai geniale personaje construite vreodată.

Am crezut mereu că titlul de „Agatha Christie a României” nu este îndeajuns pentru scriitoare, pentru că porneşte, în primul rând de la o comparaţie. Deci enunţă că ar putea fi aproape la fel de bună ca Agatha Christie. Apoi, un astfel de titlu nu face apel la unicitatea autoarei, ci o încadrează într-un tipar. În final, rămânem cu ideea că ar fi bine să citim şi ce a scris Rodica Ojog dacă vreodată ne plictisim de Agatha.

Şi nu este aşa. Pentru cei care nu au mai citit-o pe doamna Ojog, probabil că veţi rămâne la fel de fascinaţi ca mine atunci când veţi vedea câtă experienţă de viaţă (neobişnuită) a avut scriitoarea pentru a scrie romane atât de ieşite din comun, dar totodată bine documentate. Îi invidiez pe cei care s-ar putea afla la prima lectură, pentru că înseamnă că au un teanc de cărţi la care pot râde cu lacrimi şi fi în suspans, eventual în acelaşi timp.

Pentru cei care sunt deja familiarizaţi cu autoarea şi eventual cu seria Melaniei, această carte nu numai că nu dezamăgeşte fanii lui Mirciulică, ci încununează seria perfect. Romanul prezintă în primele capitole cinci persoane care au acelaşi interes, acela de a-l omorî pe Marian Dragu. Atunci când acesta moare, toţi 5 îşi recunosc fapta. Maiorul Cristescu nu numai că se chinuie cu un caz demn de teatru absurd, dar este surprins s-o reîntâlnească pe Melania, în care nu ar mai avea niciodată încredere.

O toaletă à la Liz Taylor conţine şiretlicurile Melaniei, bătrânica infractoare, monologurile sale hilare, prezenţa lui Mirciulică şi a alcoolismo - diabetului său (al motanului adică), opere de artă, referiri către celelalte cărţi din seria Melaniei şi foarte multe ocazii de a râde în hohote.

În plus, dacă veţi fi cumva speriaţi de numărul de pagini (este o carte mai voluminoasă decât cele cu care eram obişnuită din partea doamne Ojog), veţi vedea apoi că este o bucurie să aveţi mai mult de citit :)

  • Plusuri

    Dialoguri sclipitoare, construcţie inedită

  • Minusuri

    La început se poate face o confuzie între personaje

  • Recomandari

    Fanilor Ojog, Melania, romanelor poliţiste, literaturii comedie

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. andreea spune:

    Cartile politiste ale Rodicai Ojog Brasoveanu sint spumoase, dialogul este alert, limbajul adaptat personajelor ceea ce mi se pare super, haz mult, suspans asisderea, sfirsit de multe ori imprevizibil.
    Mai sint romanele istorice, foarte bine documentate si cele de spionaj care imi plac personal, cel mai putin
    Oricum, ma declar un fan infocat :)

    raspunde

  2. Monica Tarţa spune:

    Mă bucur să văd fani înfocaţi, pe zi ce trece descoperim din ce în ce mai mulţi :) Tu ai citit seria Minervei? Eu încă nu. Dar într-un fel mă bucur, gândindu-mă la începutul literar ce va veni.

    raspunde

    • Andreea spune:

      am citit absolut tot ce a scris autoarea, seria Minerva este de spionaj, Minerva insasi, un personaj asa cum ne-a obisnuit autoarea, cel putin original :)

      raspunde

  3. Ina spune:

    Din punctul meu de vedere Rodica se aseamana cu Agatha doar din punct de vedere al genului literar. Insa personajele Rodicai (Melania, Minerva) sunt absolut inedite. Iar comicul situatiei este de cele mai multe ori dezarmant. Nu poti sa nu le iubesti!
    Singurul meu regret este acela ca nu a scris mai multe carti…as citi la infinit :)

    raspunde

  4. Cristina spune:

    Desi am citit doar doua romane, am ramas impresionata de stilul cartilor si de personajele memorabile. Ma bucur ca si noi, romanii, avem un nume de reper in literatura politista.

    raspunde

  5. Monica Tarţa spune:

    Cred că este una dintre autoarele cu cele mai unanime reacţii, dacă aşa ceva este posibil :) De fapt, nu cred să fi auzit vreodată vreo critică negativă. Doar fani şi oameni care nu au citit-o.

    raspunde

  6. Ramona Barbu spune:

    cine face un mic schimb cu mine?
    ofer “Al cincilea as” pentru o alta carte din colectia Opere alese Rodica Ojog-Brasoveanu

    raspunde

  7. Monica Tarţa spune:

    Cum este Al cincilea as? :)

    raspunde

  8. Isabelle spune:

    Sunt total de acord cu afirmatiile referitoare la comparatia cu Agatha Christie. Doamna Rodica a reusit sa ma cucereasca inca de la prima carte a dansei pe care am citit-o, “Al cincilea as”. Nici nu am terminat bine cartea si mi-am propus sa-i citesc toate volumele. Momentan citesc a saptea carte semnata Rodica Ojog-Brasoveanu, chiar “O toaleta a la Liz Taylor” si nu m-a dezamagit nicio clipa. Pacat ca nu este apreciata cat ar merita.

    raspunde

  9. Monica Tarţa spune:

    Cunosc sentimentul de a nu te mai putea opri din citit seriile doamnei Ojog :) Melania este preferata mea!

    raspunde

  10. Viviana spune:

    Excelenta autoare! Recomand sa fie studiata in scoala la ora de limba si literatura romana! Am citit de curand “Intalnire la Elizeu” , carte care imbina intr-un mod absolut halucinant o serie de elemente: o limba romana ( pe langa perfectiunea gramaticala!) plina de regionalisme interesante, personaje bine definite, o intriga ce te tine cu sufletul la gura pana la ultima pagina si nu in ultimul rand un umor de situatie, de limbaj, de nume ( ce-mi aminteste de marele si actualul Caragiale) delicios pentru cititorii d-nei Ojog! Va port un real respect, stimata doamna!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro