Titlu: Viața sexuală a gemenelor siameze
Autor: Irvine Welsh
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Carmen Toader
Numar pagini: 400
ISBN: 978-973-46-5373-7

Ești în formă, deci te duce mintea; nu te duci la sală, deci ești aproape sigur tâmpit. Așa gândește o absolventă a Facultății de Sport din cadrul Universității Miami, Lucy Brennan, care salvează vieți la nimereală și detestă pe toată lumea.

În Viața sexuală a gemenelor siameze, Irvine Welsh lasă în urmă atât teritoriul familiar al Scoției, cât și naratorii dependenți sau pe cale de a deveni dependenți de droguri. Mutat de câțiva ani în SUA, autorul deja clasicului Trainspotting abordează de data aceasta preocupări „americane”, precum obezitatea, obsesia pentru slăbit, deținerea de arme de foc la scară largă, reality TV-ul – toate prin vocile a două americance: antrenoarea de fitness Lucy, bisexuală, cinică, dezinvoltă, și artista Lena, grasă, provincială, introvertită, în general rănită.

În sala de fitness, Lucy își urmărește clienții mereu cu încântare: „Eu o pândesc ca un corb care survolează autostrada în căutare de animale lovite de mașini, și în același timp îi introduc datele în Lifemap TM, pe telefonul ei. Când terminăm programul, supurează ca un melc alcoolic în drumul ei împleticit spre dușuri.” Cine se menține în formă, însă nu-i este client sau potențial partener sexual intră automat în categoria antagoniștilor, persoane care mai mult ca sigur recurg la operații estetice/injecții cu Botox pentru a masca lipsa efortului susținut și a organizării perfecte.

Lena cea grasă apare în viața lui Lucy filmând-o cu telefonul în timp ce aceasta imobilizează un om înarmat, care încerca să îi împuște pe alți doi. Filmulețul este intens difuzat pe canalele de știri, Lucy primește oferta de a deveni gazda unui reality show cu și despre antrenamente de fitness, iar Lena, acum o fană stânjenitoare, o urmărește peste tot.

De aici, părând să se îndrepte către un fel de Misery: Miami, romanul lui Welsh cotește neașteptat înspre Jurnalul lui Palahniuk. Trecutul Lenei ascunde (nu foarte atent) o mamă instabilă, un iubit profitor, care, începând să-și accepte lipsa de talent, a hotărât să scoată bani dintr-o expoziție înfățișând îngrășarea forțată a partenerei, și, surprinzător, o perioadă de succes artistic la nivel național. Lucy descoperă detaliile treptat, nu înainte să o răpească pe Lena în scopul de a o forța să slăbească în timp record. Legată de un lanț și încuiată într-un apartament pustiu, Lena reușește să se îndrăgostească de răpitoarea ei, să se elibereze pe ascuns, să o răpească la rândul său pe Lucy și… așa mai departe.

Welsh trage povestea de păr în prea multe direcții, atingând uneori penibilul și revenind cu un zâmbet nevinovat în punctul unde zici „bine, bine, continuă”. Naratoarea, Lucy, devine anostă prin vocabularul destul de limitat, prin repetări de idei, prin frustrări puține și adânci; Lena rămâne întrucâtva interesantă, dar creează senzația că scriitorul s-a plictisit la un moment dat, spunându-și că se va strădui mai mult cu altă ocazie. Metafora siamezelor, pornită de la cazul intens mediatizat (în universul romanului) al unor surori siameze care doresc să se despartă chirurgical, în ciuda riscurilor operației, funcționează în principal ca pretext pentru titlul de tabloid.

Cu toate astea, Welsh o scoate la capăt destul de bine. Dacă și-a propus să se reinventeze ca prozator, mutarea i-a reușit oarecum. Fanii mai vechi, ai limbajului argotic de Edinburgh, nu-i vor recunoaște scriitura. În „americană”, nu mai este singurul care ar fi putut scrie exact așa, cu același umor, cu aceleași dinamici. Pentru mine, Welsh-europeanul va rămâne cel relevant, cel care dezvăluie, pe când Welsh-americanul, din Viața sexuală a gemenelor siameze, este deocamdată acceptabil, ca mulți alții.

• Plusuri

  Romanul păstrează constant o anumită distanță de la direcția anticipată pe parcursul lecturii; fragmentele de jurnal și monologurile celor două protagoniste, chiar când epatează voit, se încheagă lejer, distrează, pasează și rescriu câte o experiență.

• Minusuri

  Welsh reușește să creeze impresia că absolut toți americanii pe care i-a întâlnit sunt cam proști. E posibil, dar mă îndoiesc. Mutarea experimentală în spatele vocilor a două femei din clasa de mijloc americană se dovedește un exercițiu cuminte, îngrijit, ca pentru notă.

• Recomandari

  Cititorilor lui Palahniuk și Bret Easton Ellis.