bookblog.ro

Mici eroi ai marelui război

Scris de • 5 March 2013 • in categoria

Titlu: Trenuri cu prioritate
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 128
ISBN: 978-973-124-736-6
Cumpara cartea

Deși ca volum Trenuri cu prioritate s-ar înscrie mai mult în zona nuvelelor, Editura ART a publicat cartea sub forma unui roman. Și a făcut un lucru bun, pentru că este vorba cu siguranță de una dintre acele nuvele ce nu trebuie să facă parte dintr-o antologie, ci trebuie publicată separat. Asta pentru că tema abordată este foarte populară – sau era, în 1965 când a fost prima oară publicată nuvela – și pentru că, vorbind despre „Cel mai mare scriitor al Cehoslovaciei” (Milan Kundera), nu ne putem aștepta decât la o scriitură matură și interesantă.

Cumpără titlul în engleză

Într-o oarecare măsură din pricina cadrului în care se desfășoară acțiunea, dar și datorită stilului, cartea mi-a amintit de Bestia Umană a lui Emile Zola. Aceeași grație în descriere, același gen de percepție a naturii umane. În esență, Bohumil Hrabal este ceva mai slavon, aduce mai mult cu marii ruși (un pic de Gogol, ceva Dostoievski și destul de mult Ilia Ilf și Evgheni Petrov) decât cu scriitorii de calibrul lui Zola, dar comparația, consider eu, nu este exagerată.

Trenuri cu prioritate poate fi perceput ca un bildungsroman, deși cred că mai degrabă este vorba despre o aventură decât despre o serie de întâmplări care construiesc un caracter. Totuși, nu pot fi trecute cu vederea anumite situații unicat prin care trece personajul principal (cum ar fi pierderea virginității) și care, ulterior, îi vor marca deciziile. Cu siguranță personajul din primele pagini ale cărții nu ar fi ales să facă ceea ce același personaj face la sfârșit.

Elevul Milos Hrma, care își prezintă la începutul cărții familia (un străbunic – Lukas – care nu a muncit toată viața dar care a trăit din suficiența undei rente „de câte un galben pe zi, cu care își cumpăra o sticlă de rom și două pachete de tutun”, un bunic – nu-i dă numele – care, hipnotizator fiind (lucrase la diferite circuri mici), nici el nu prea muncea și tatăl său, care aduna toate bucățile de metal și piesele de mașinărie pe care le găsea, câștigându-și traiul din revânzarea acestora, deci nici el nu se poate spune că ar fi muncit cu adevărat. - fuseseră toți trei detestați de oamenii din sat din cauza faptului că duceau un trai îndestulat fără să depună un efort prea mare) - este primul din familie care are o meserie demnă de un om integru: urmează să fie impiegat de mișcare la gara din localitate.

Deși este încă elev, el are deja responsabilități, iar caracterul său îl face popular printre angajații companiei de căi ferate. Nu toate responsabilitățile pe care le are sunt, însă, impuse de fișa postului. Unele vin la pachet cu patriotismul și ca rezultat al invaziei germane. Elevul Hrma este orfan, războiul fiind responsabil pentru uciderea părinților săi. Dar el înțelege că vina aparține, de fapt, nemților și nu războiului în sine. „Sollten sie am Arsch zu Hause sietzen” (Trebuia să fi stat acasă, cu curul pe cămașă), le spune un șef de tren nemților pe care îi aduce în gară. (Dresda fusese bombardată, iar ei se refugiaseră în primul tren pe care îl prinseseră în gară, înfricoșați și disperați) „Nu să zăpăciți o lume întreagă”, completează elevul Hrma, cel metamorfozat, cel din finalul cărții.

Începând de la șeful gării și continuând cu impiegatul Hubicka, cu telegrafista Znenicka sau cu Viktoria Freie, toate personajele din carte sunt insolite, comice și oarecum deplasate din context. Sunt, de fapt, percepute distorsionat de un elev entuziasmat, pentru care nu există nimic deasupra atmosferei din gară, pentru care superlativul este ceea ce se întâmplă la „slujba de noapte”. Șeful gării, columbofil pasionat, ratează avansarea din cauza unui incident stârnit, de fapt, de impiegatul Hubicka: acesta, folosindu-se de toate ștampilele oficiului, a imprimat fundul frumoasei telegrafiste Znenicka cu toate mesajele pe care acestea le purtau. Apoi mama telegrafistei a văzut-o, a făcut raport, iar acum aventurierul se află sub anchetă. Șeful gării nu prevede însă o vizită a comisiei de anchetare, astfel că este surprins în uniforma lui „de lucru”, cea pe care o purta când mergea la hulubi. Indecența aceasta îl șterge de pe lista celor ce urmau să fie promovați. Ca întotdeauna când are probleme, și acum șeful gării urcă în biroul său și „țipă cât îl ține gura în luminator: - Mocirlă morală! Ca în străvechea Sodomă! Prostituția se adăpostește în cafenele, restaurante și birouri, sub ocrotirea poliției! Un bărbat a silit-o pe soția lui să se prostitueze. A amenințat-o că dacă refuză să facă trotuarul îi taie copilul cu fierăstrăul. Tăierea coarnelor! Scărmănarea fulgilor! Mai bine să bată ceasul Judecății de Apoi și să se sfârșească odată!”

Ceea ce îl interesează însă, pe impiegatul Hubicka, nu este atât ancheta, cât frumoasa telegrafistă și, mai ales, sabotarea unui tren cu prioritate, plin cu muniție, care trebuia să alimenteze frontul german. Iar telegrafista Zdenka Svata (Svata înseamnă Sfântă în cehă) este mai entuziasmată de faptul că „probabil o să intre la cinematografie, că ăia de la filme au și pus ochii pe ea” decât de faptul că toată situația i-a lezat reputația. La fel cum mult mai interesantă i se pare Viktoriei Freie inițierea unui băiat neexperimentat în tainele vieții sexuale, decât misiunea pe care o are de a-i livra impiegatului Hubicka ceea ce este necesar pentru sabotarea trenului.

Umorul lui Bohumil Hrabal aduce cu cel al cuplului Ilf și Petrov. Atmosfera – mohorâtă, înnegurată, dar amuzantă totuși – cu cea din scrierile lui Gogol. Iar personajele – cu problemele lor complexe și cu gândirea care oferă soluții neașteptate - sunt parcă rupte din opera lui Dostoievski. Julian Barnes spune despre el că este „Un autor superb”, iar Milan Kundera îl cataloghează ca fiind drept „Cel mai mare scriitor al Cehoslovaciei”. Opera lui Bohumil Hrabal merită citită, iar Trenuri cu prioritate este un bun început. Editura Art a mai publicat L-am servit pe regele Angliei. Sper ca în planul editorial viitor să se găsească și alte romane din opera scriitorului.

  • Plusuri

    Scurtă și la obiect, scrisă într-un stil amuzant și intens, Trenuri cu prioritate este o lectură plăcută.

  • Minusuri

    Poate este, totuși, prea scurtă. În plus, tema – al doilea război mondial cu eroii săi născuți din oameni mărunți – a început să intre oarecum în desuetudine. Totuși, o reîmprospătare nu strică.

  • Recomandari

    Recomand nuvela-roman în special pasionaților de literatură slavonă. Celor curioși să afle cum este această literatură, de asemenea.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro