bookblog.ro

Monografia unei lumi dispărute

Scris de • 23 January 2012 • in categoria

Titlu: Amintiri
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 453
ISBN: 978-906-93059-2-8

Frumusețe, grație, armonie, noblețe. Adică tot ce am pierdut!


Amintirile Zoei Cămărășescu au fost pentru mine o surpriză pe care nu o bănuiam atunci când am început să le citesc. Dincolo de faptul că reprezintă biografia unei persoane încântătoare, cartea este o monografie valoroasă a unei lumi care s-a transformat radical după Primul Război Mondial. Sunt evocate personalități pe care le cunoaștem prin prisma cărților de istorie, dar pe care autoarea, cu o naturalețe desăvârșită, ni le prezintă datorită legăturilor familiale sau sociale pe care le-a avut cu aceștia. Astfel, marele Titu Maiorescu devine Tuti, impunătorul Iacob Negruzzi ne este prezentat drept nenea Jaques, prințesa Elisabeta, fiica reginei Maria, este alintată Zambeta, iar exemplele de acest fel sunt pe cât de numeroase, pe atât de fascinante.

Autoarea s-a născut într-o familie de vază a acelor timpuri, dar cu posibilități materiale reduse. Cu un tată aventurier, mai mult absent, viața îi este ghidată de minunata sa mamă, Zoe Bengescu, doamna de onoare a Reginei Elisabeta: „Despre mama am să vă vorbesc la fiecare clipă, fiindcă toate amintirile mele sunt împletite cu dânsa. Mama era „prezența”. Toată copilăria mea, „ea” n-a lipsit niciodată.” Sunt evocate atât balurile regale la care participa cu bucuria copilului care descoperă lumea în care trăiește, dar și horele țărănești în care se prindea fără a sta pe gânduri, atunci când se afla în vacanțele de vară la Ștorobăneasa: „Noi petreceam, așa cum petrece toată lumea, căci eram o țară veselă și primitoare, în care tineri și bătrâni știau să râdă, să glumească și să treacă prin viață, bucurându-se de tot ce le aducea, făcând adesea haz de necaz.”

De multe ori sunt descrise pasaje atât din viața elitelor, cât și din viața românilor simpli. Purta cu aceeași bucurie rochiile elegante și scumpe dăruite de către Regină, dar și costumul popular autentic. În orice situație transpare dragostea acesteia față de poporul român, dragoste pe care vrea să o transmită mai departe și copiilor săi prin rememorarea unei lumi în care aceștia își au rădăcinile: „Și voi, copii, vă trageți din aceeași rădăcină înfiptă adânc în pământul românesc. Să nu uitați că, ori de câte ori veți întoarce fața spre trecutul țării și veți întâlni printre bătrâni oameni din neamul vostru, nu va fi nici unul de care sa vă fie rușine.”

Amintirile nu au fost scrise cu intenția de a fi publicate vreodată, ci s-au vrut a fi povestea vieții autoarei pentru cei doi fii pe care i-a avut împreună cu soțul său, Jean Cămărășescu, ministru de interne în guvernul Take Ionescu. Din fericire, pe lângă o viața care merită povestită, autoarea a dovedit și un talent scriitoricesc fin și captivant, lucru pe care însuși Maiorescu l-a intuit în epocă despre nepoata sa: „Vezi, copile, tu trebuie să lucrezi. În tine este ceva ce nu trebuie să se piardă.” Mă bucur că doamna Cămărășescu a avut generozitatea de a le împărtăși copiilor săi momente remarcabile pe care le-a trăit și admir decizia fiului care a hotărât să nu păstreze aceste amintiri în familie, ci a dat paginile spre a fi publicate, așa cum merită.

În final, nu cred că greșesc dacă încadrez „Amintiri” în categoria acelor cărți memorabile, care trebuie cu necesitate citite și recitite, pentru a descoperi cu fiecare lectură noi sensuri, noi emoții, așa cum se întâmplă în cazul marilor scrieri. Fără să intenționeze, autoarea a lăsat o mărturie pentru toți cei care, citind cartea, vor descoperi o lume strălucitoare, a unor prinți, prințese, regi și regine, mari personalități culturale. Toți reprezentau doar niște figuri din cărțile de istorie, însă de aici încolo îmi voi aminti de aceștia cu familiaritate și simpatie, datorită acestei persoane speciale care a fost Zoe Cămărășescu.

  • Plusuri

    o carte deosebită atât prin felul în care este scrisă, dar și prin aerul și stilul de viața pe care le evocă

  • Minusuri

    poate faptul că autoarea nu a intenționat să publice ceea ce a scris și, prin urmare, nu a evocat mai multe din amintirile sale

  • Recomandari

    recomand cartea celor care au sensibilitate și deschidere spre frumos

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. gadjodillo spune:

    Nu reuşesc să-mi dau seama dacă sînteţi româncă sau e doar o dublă scăpare, articularea hotărîtă acolo unde nu e cazul:
    Dincolo de faptul că reprezintă biografia unei persoane încântătoarea, cartea…

    şi

    o cartea deosebită atât prin felul în care este scrisă, dar și prin aerul și stilul de viața pe care le evocă

    raspunde

  2. Andra Silivestru spune:

    Poate ați vrut să spuneți că nu vă dați seama dacă NU sunt româncă, pentru că invers ar lăsa loc de interpretări.

    Acele două scăpări sunt greșeli de tehnoredactare, pe care mi le asum și pe care o să le corectez.

    O zi buna!

    raspunde

  3. gadjodillo spune:

    Da, întocmai. Am citit recent un scenariu scris de un român care nu trăise decât 5 ani în România şi am fost şocată de limba (română) scrisă, care nu semăna deloc cu ce vorbim noi pe aici. Iar preşedintele organizaţiei în care lucrez articulează inevitabil, hotărât, cam toate substantivele. Mă gândeam că e ori un trend, ori un simptom – şi spun asta fără să vreau să fiu sarcastică.

    raspunde

  4. Vlad spune:

    Stiu sigur ca Mimi — asa cum I se spunea in casa prin perioada anilor 70-80, desi acesta fusese numele uneia din surorile mai mari, stinsa de mult din viata pe vremea aceea — a scris mult mai mult, caci inca mai adauga note la caietele sale ferfenitite, pe vremea cand am cunoscut-o. Este necesara doar rabdarea vreunui alt redactor si consimtamantul familiei pentru a se publica si restul insemnarilor sale.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Rousseau Robert Wokler
  • Sensul vietii intr-un pahar cu apa

Copyright ©2011 Bookblog.ro