Titlu: Parcul cioburilor
Autor: Alina Bronsky
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Ida Alexandrescu
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-724-344-7

„Experiența de imigrant influențează multe aspecte din viața mea, dar nu și scrisul. Nu scriu despre imigranți. Scriu despre oameni... Nu e nevoie să fii imigrant ca să te simți singur și neînțeles.”
Nu prea știu unde să încadrez romanul de debut, Parcul Cioburilor, al Alinei Bronsky. E o carte altfel, cu o doză de cinism și realitate usturătoare, văzute prin ochii unei adolescente de șaptesprezece ani, Sașa Naimann, care se vede pusă în fața unor lecții de viață dramatice mult prea devreme.
După moartea violentă a mamei sale decide să trăiască în continuare în același cartier sărăcăcios din Berlin ca și înainte, alături de frații mai mici și de o mătușă din partea tatălui vitreg. Cum și mătușa provine din Rusia și vorbește o germană aproape inexistentă, Sașa este cea care de fapt ține casa și se asigură de bunul mers al lucrurilor în timp ce încearcă să își îndeplinească cele mai mari două dorințe: să-l omoare pe Vadim, tatăl vitreg care i-a omorât mama și să scrie un roman despre asta.

Cumpără titlul în engleză

Dar lucrurile nu merg așa cum s-ar fi așteptat tânăra care zi de zi plănuiește în fel și chip asasinarea lui Vadim. Un articol publicat într-un ziar local, ce conține un interviu luat asasinului, o aduce față în față cu autoarea lui căreia ar vrea să îi ceară socoteală pentru că l-a prezentat drept un om spășit care își cere iertare în loc de monstrul alături de care a trăit zi de zi. Alături de ziaristă își face apariția și Volker Trebur, șeful de resort al redacției locale, un bărbat trecut de prima tinerețe, cu un băiat de o vârstă apropiată cu Sașa, care o scoate pe tânără din amorțeala emoțională în care se afla. Bărbatul cu părul cărunt se dovedește a fi salvatorul ei în mai multe situații, cel care îi dă curajul să-și ia viața în propriile mâini și să o ia de la capăt în altă parte.

Mi-e greu să aleg ceva anume din toată cartea despre care să spun că m-a impresionat sau care mi-a rămas bine întipărit în minte pentru că dincolo de crima care deschide romanul niciuna dintre întâmplările care o urmează nu mai are puterea de a șoca sau de a se ridica la același nivel. Chiar și anticiparea morții lui Vadim e scurtată brusc pentru că acesta moare în închisoare și nu de mâna protagonistei. Și totuși cartea are ceva, un suflu al ei care o face să dăinuie în toată splendoarea sa cenușie pentru că nu vorbește de speranță sau de lucruri pozitive. Fiecare personaj, fiecare întâmplare e ca o lamă cu două tăișuri – pe o parte lumină, pe cealaltă întuneric, în doze egale de alb și negru pentru a da un gri saturat, ca o zi înnorată în care aștepți să iasă soarele și mai mult ai parte de o ploaie mocănească.

Parcul Cioburilor nu este o carte de ocolit chiar dacă nu aș numi-o nici una care trebuie musai citită. E genul de carte altfel, pe care nu o poți încadra într-o categorie specifică și care la final de lectură te lasă cu un sentiment ambiguu și cu gândul că e o carte cu un subiect banal și totuși atât de ciudată.

• Plusuri

  Sașa ca personaj și centru al romanului, care încheagă disperarea și ține laolaltă o lume întreagă, împiedicând-o să cadă pradă haosului.

• Minusuri

  Sentimentul de roman neterminat pe care mi l-a lăsat lectura, banalitatea subiectului care urmează un traseu liniar, cu inflexiuni ce nu sunt suficient de puternice pentru a îl abate de la ceea ce e deja prestabilit.

• Recomandari

  Recomand Parcul cioburilor pentru diversitate în lectură, pentru cei care vor să se abată de la cărțile comerciale și care pot să tolereze un subiect a cărui țintă lasă impresia de precizie.