Titlu: Vama fantomă
Autor: Norton Juster
Rating:
Editura: Arthur
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Virgil Stanciu
Numar pagini: 240
ISBN: 978-606-8044-53-8

„A fost odată ca niciodată un băiat numit Milo care nu știa ce să facă cu sine însuși – nu doar în anumite momente, ci permanent.
Când era la școală tânjea să fie afară, iar când era afară tânjea să fie înăuntru. Pe drum se gândea să ajungă acasă, iar când ajungea acasă, se gândea să plece. Oriunde s-ar fi aflat, dorea să fie altundeva, iar când ajungea altundeva se întreba de ce-și dăduse atâta osteneală. Nimic nu-l interesa cu adevărat – cel mai puțin, lucrurile care s-ar fi cuvenit să-l intereseze.”

Acesta este Milo, băiatul care se trezește într-o zi că trece prin vama fantomă, care-l proiectează pe un tărâm fantastic, în parte absurd, în parte logic, deși logica este mai mult raportată la o percepție ușor puerilă asupra lucrurilor. Între Vama fantomă și Alice în țara minunilor există o paralelă incontestabilă. Comparația se susține în primul rând prin structura cărții. Aventurile lui Alice ar putea reprezenta sursa de inspirație a romanului lui Norton Juster – un personaj principal plictisit care se trezește într-o lume fantastică, personaje asuprite de regi absurzi, un proces și, mai cu seamă, interpretări ad literam ale unor expresii împământenite – însă aplecarea spre ironizarea ignoranței este mult mai pregnantă în Vama fantomă.

Cele două regine sunt înlocuite cu doi regi, iar Motanul Cheshire este înlocuit aici de Dulăul de pază (Watchdog), câine reprezentat și pe coperta cărții, care în zona abdomenului are un ceas deșteptător. Similitudinile nu se opresc aici. Există chiar și un înlocuitor pentru Pălărier, și anume Farsorul. După cum spuneam, descoperim în carte și un proces, menit să reinstituie ordinea normală a lucrurilor, proces în care Milo, la fel ca și Alice, are un rol extrem de important. Mai există un personaj interesant, Omul-Dacă-Vreme, care în engleză sună mult mai simplist: Whether man - „joc de cuvinte între „whether„ – „dacă„ și „weather„ – „vreme„, care se pronunță la fel”. Personajele memorabile Rima și Rațiunea, pomenite pe întreg parcursul cărții, apar și ele într-un final, evoluând meteoric, dar lăsând o impresie pregnantă.

Totuși, Vama fantomă nu trebuie perceput ca o rescrie a aventurilor create de Lewis Caroll. În primul rând simbolistica este mult diferită. Ea se rezumă la interpretarea ad literam a acelor expresii despre care spuneam, precum și a numelor unora dintre personaje, pe care deja le-am menționat. În această interpretare constă forța acestei cărți. Ea are darul de a ne reaminti că de multe ori ne jucăm cu cuvinte ale căror înțeles îl luăm ca atare, fără însă a le analiza sensul literal.

Exisă, evident, și un rol profund moralizator al cărții, probabil cel mai bine rezumat de capitolul Comitetul de neîntâmpinare, când Milo și Dulăul de pază încearcă să scape din munții neluminați: „Și demonii se ițiseră din toate peșterile și crevasele, prin toate fisurile și crăpăturile, de sub bolovani și de sub noroi, tropăind și târându-și picioarele, lunecând și târându-se prin tenebrele groase. Cu toții aveau un singur gând: să-i distrugă pe intruși și să apere Ignoranța.” Harta de la începutul cărții prezintă traseul pe care îl urmează Milo de când pleacă de acasă prin vamă și până când se reîntoarce: Munții Ignoranței, Valea Sunetelor, Colinele Confuziilor, Insula Concluziilor – cea pe care se sare, după cum spune și expresia: a sări la concluzii – toate acestea străjuite de Marea Cunoașterii. Între cele două regate, Dicționopolis și Digitopolis, se duce veșnica luptă a întâietății numerelor asupra literelor și invers. Acest conflict este, de altfel, și motivul procesului.

Vama fantomă ar putea constitui un punct de pornire pentru cine vrea să citească Alice în Țara Minunilor sau Alice în Lumea Oglinzilor, pentru că îl obișnuiește pe cititor cu anumite interpretări atipice întâlnite în cele două cărți.

Merită menționat un fapt divers pe care l-am aflat din Un cuvânt din partea autorului la ediția în limba română: „Marea mea sursă de inspirație a fost tata. El era un om liniștit și răbdător, care-mi încuraja ideile nu o dată năstrușnice și imaginația debordantă. […] Venise în America de copil, cu mama lui, cam la începutul secolului XX. Erau din România.” Las la interpretarea fiecărui cititor acest pasaj, dar sunt sigur că ar putea reprezenta un argument suplimentar pentru un copil, pe care lecturarea unei cărți care se anunță anevoioasă l-ar putea descuraja.

• Plusuri

  Vama fantomă pune problema expresiilor pe care le folosim frecvent și care, pentru un copil, ar putea fi bulversante până să i se explice sensul în care sunt folosite. Pentru o carte publicată în 1961, este ciudat de actuală, în ciuda faptului că singurul obiect tehnologic care apare este o mașinuță, și ea de jucărie.

• Recomandari

  Recomand cartea celor care își doresc să lectureze ceva asemănător – măcar în parte – cu Alice în Țara Minunilor, dar și celor care ar vrea să o citească, însă li se pare prea bizară. Vama fantomă ar putea reprezenta un bun teren de pregătire.