bookblog.ro

O moarte anunțată

Scris de • 10 August 2017 • in categoria ,

Titlu: Casa din Strada Sirenelor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 224
ISBN: 978-606-94440-0-9

Pe Octavian Soviany nu-l mai citisem până acum. Poate că îi auzisem numele în treacăt, dar nu i-am dat importanță pentru că... pentru că eu nu prea citesc autori români. V-am mai povestit și în alte rânduri de pățaniile mele cu literatura noastră și cum e nevoie de multă muncă de convingere pentru a mă face să pun mână și pe altceva în afară de autori străini.

Mânată cumva de laudele aduse celui mai nou roman, Casa din Strada Sirenelor, de faptul că e o carte publicată printr-o campanie de crowd-funding (deci cineva o fi vrând s-o citească dincolo de mine și a plătit și bani în avans pentru asta) și de faptul că e o cărticică subțire care nu are întindere suficientă ca să plictisească, m-am pus pe lectură, cu inima strânsă, în parte de anticipație, în parte pentru că opera de față se încadrează între horror, suspans și esoterism.

Cu așa o descriere era clar, romanul asta nu era de citit decât pe timp de zi, de frică să nu ajung să dorm cu lumina aprinsă.

A fost atât de groaznic?

Păi, nu prea. Nu pentru că materialul de bază ar fi lipsit sau pentru că imaginația nu mi-ar fi fost pusă la încercare. Ci pentru că Soviany te fură cu felul lui de-a scrie, cu talentul de povestitor, alcătuind o lume completă, complexă, palpabilă și reală în care te scufundă doar atât cât să te simți ușor incomod, cât să simți cum ți se ridică părul pe șira spinării și eventual să scuipi în sân dată viitoare când treci pe lângă un cimitir.

Strașnic exemplu al povestirii în ramă, întâmplări de tot felul se regăsesc sub acoperișul celebrei case din Strada Sirenelor ce îi aparține bătrânului Faustin, un eminent fost profesor universitar, faimos pentru dineurile sale care adună personaje din diferitele pături sociale ale Bucureștiului și pe care le ghidează din umbră după bunul plac spre a-i servi intereselor personale.

Seara povestită în roman adună doisprezece participanți care nici nu bănuiesc ce surprize neplăcute le rezervă cina din penultima noapte a lunii lui noiembrie 2013. Ațâțați de un articol de presă legat de refuzul Bisericii Ortodoxe de a îi înmormânta pe cei ce aleg să fie incinerați, fiecare dintre cei prezenți ajunge să istorisească câte o întâmplare ce frizează paranormalul – morți aparente, vise profetice, stafii, vieți anterioare și multe altele se amestecă sub ochiul vigilent al lui Faustin simpatizant al laturii mai puțin tangibile a vieții.
Departe de a fi un roman care îți face părul măciucă de spaimă, Casa din Strada Sirenelor e totuși o operă care-ți rămâne în suflet ca o așchie intrată adânc sub piele și pe care o uiți până ce începe să pulseze de durere.

Așa că, de vă doriți o lectură rapidă dar sățioasă, atipică dar bine închegată, nu cugetați prea mult și plecați-vă ochii asupra cărții de față.

  • Plusuri

    Depărtarea de aspectul fulminant al relatărilor. Dezbrăcate de orice aspect al senzaționalului, cele paisprezece capitole alcătuiesc o lume aparte, cum rar mai găsești prin cărți, mai ales prin cele autohtone – un pic de farmec a la Micul Paris, o pânză de păianjen a comunismului și un suflu nou al epocii pe care o trăim.

  • Recomandari

    Celor ce nu se sperie și nu se impresionează ușor. Celor ce încă nu și-au închis lista de lectură pentru plajă sau călătorii și mai au loc fix pentru o carte-bijuterie.

Categorie: , | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Cum am locuit pe strada Sabinelor, paralelă cu strada Sirenelor, voi căuta sigur această carte al cărei titlu îmi amintește de copilăre! Mulțumesc pentru informație!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro