bookblog.ro

O strălucire zărită din oboseală

Scris de • 30 June 2015 • in categoria ,

Titlu: Toți acei tineri triști
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 264
ISBN: 978-973-46-4733-0

Despre tristețea de a nu mai fi chiar atât de tânăr precum erai obișnuit și de a nu mai avea de ales dintre toate direcțiile, Fitzgerald scria mereu atent ca deznădejdea să nu coboare asupra celui ce l-ar fi citit în circumstanțe similare.

„În 1913, părinții ei preferaseră să se scufunde împreună pe Titanic decât să trăiască despărțiți pe lumea asta, așa încât averea de șaptezeci și cinci de milioane a familiei Martin-Jones îi revenise unei fetițe foarte necoapte la împlinirea vârstei de zece ani. Era ceea ce consumatorul desemnează întotdeauna cu termenul de „un mare păcat.”

Cele nouă povestiri din volumul Toți acei tineri triști, publicate pentru prima dată în 1926, arată epoca jazzului ca pe un timp nu foarte îndepărtat, de care ne despart doar câteva crize financiare și câteva conflicte armate.

În Visuri de iarnă, Dexter, fiu de băcan, își întâlnește marea iubire pe terenul de golf. După câteva săptămâni de fericire, fata cea mai frumoasă din viața lui alege un alt tânăr promițător, apoi un altul, iar eforturile lui Dexter de a-și depăși condiția socială se dovedesc, spre stupoarea lui, ineficiente în fața nevoii ei de a cuceri pe cineva nou.

Sânge-rece, sânge fierbinte urmărește câteva luni din viața tinerilor soți Jacqueline și Jim Mather. Administrator într-o firmă de articole de feronerie, Jim este genul de om la care toate cunoștințele apelează când au nevoie de un împrumut, care va îmbătrâni prematur, măcinat de nemulțumirile pe care le stârnește celor apropiați din prea multă generozitate.

Iertarea de păcate începe neliniștitor și atipic în cadrul volumului: „A fost odată un preot cu ochi umezi și reci, care vărsa lacrimi înghețate în liniștea nopții.” În Minnesota, pentru un băiețel dintr-o familie de imigranți evlavioși, o greșeală în timpul spovedaniei va duce la strania întâlnire cu un membru al clerului pe punctul de a-și pierde rațiunea.

Cu „privirea fixă a unui câine de aret”, femeile din povestirile lui Fitzgerald își urmăresc scopurile neîncetat, scopuri care au prea rar puncte comune cu acelea ale bărbaților, mai degrabă sentimentali, din viețile lor. Tristețea celui abia părăsit sau proaspăt înșelat nu lasă loc speranței că ar putea să urmeze ceva care să merite eforturi mai mari din partea lui decât până atunci. Toți protagoniștii lui Fitzgerald din cele nouă povestiri, depășind chiar cu ani buni momentele care i-au deziluzionat, păstrează lipsa de speranță proaspătă, ca și când trecerea timpului nu va reuși, de fapt, să aducă niciun fel de uitare decât unui anumit tip de oameni, care nu ar primi vreodată o poveste a lor.

Mâhnirea se încastrează în amprenta pe care o lasă oamenii aceștia asupra lumii, iar momentele lor de fericire au de-a face, în majoritatea cazurilor, cu o strălucire falsă, zărită cu coada ochiului din oboseală.

O anumită rigiditate a deziluziilor din jurul vârstei de 30 de ani, la apogeu în Împăciuitorul, se repetă în intrigile multora dintre celelalte povestiri. Stabilitatea de orice fel duce la plictiseală și cinism în cazul personajelor feminine, pe când tinerii bărbați tind să se simtă permanent vulnerabili în fața posibilității ca veniturile și inventivitatea financiară să nu le aducă fericirea.

Uneori, din spatele unei superficialități pretinse, personajele își etalează tristețea în moduri imprevizibile. Un gest extravagant, interpretat drept un semn al puterii, poate împlini o dorință nerealistă.

  • Plusuri

    Imagini, mișcări, sunete și emoții din epoca jazzului sunt prinse încă în paginile povestirilor lui Fitzgerald, încordate ca în prezența unui buton play.

  • Recomandari

    De citit în paralel cu sau imediat după Marele Gatsby (nu pentru judecăți ierarhice).

Categorie: , | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Bookish spune:

    Eu din scrierile lui Fitzgerald prefer “Cei frumoşi şi blestemaţi” sau “Blândeţea nopţii”. Chiar şi cartea Zeldei mi-a plăcut mai mult decât “Marele Gatsby” :D

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro