Titlu: Copilul din flori
Autor: Audur Ava Olafsdottir
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Doru Mares
Numar pagini: 258
ISBN: 978-973-198-917-4

„Ne dăm jos din pat amândoi și, ajungând în fața oglinzii, o prind în brațe pe Anna și o trag tandru până când se lipește de mine și ne oglindim așa, amândoi, de parcă am fi într-o fotografie de familie făcută într-un studio și pusă într-o ramă sculptată și aurită, de parcă am fi pe cale de a confirma solemn legătura noastră de patruzeci de zile. Sunt palid și slab, iar ea e la fel de palidă. În spatele nostru se ridică în picioare, în pătuțul cu zăbrele, fetița care s-a trezit cu zâmbetul pe buze, cu obrajii trandafirii și cu gropițele ei de la coate. Prin urmare, în cadru s-a reunit întreaga familie.”

Copilul din flori este un roman care descrie o anumită etapă de maturizare, oarecum târzie, a lui Lobbi, un tânăr pasionat de flori. Deși multele și traumatizantele experiențe prin care a trecut deja ar fi trebuit să îl marcheze profund, lăsând în urma lor un tânăr pregătit pentru a-și lua viața în mâini – lucru pe care, de altfel, îl și face – abia această etapă, cea a părăsirii căminului părintesc, este în măsură să descătușeze bărbatul care se ascunde în trupul plăpând al băiatului speriat și indecis care pornește la drum.

Destinația lui Lobbi este cea mai cunoscută grădină de trandafiri din lume, care însă în timp a ajuns în paragină. Călugării din curtea mănăstirii în care grădina este construită preferă să se dedice muncii de catalogare a manuscriselor vechi decât să întrețină o grădină a cărei singură rațiune de a exista pare a fi vechea ei celebritate. Drumul până la această mănăstire însă, precum și preluarea în sine a muncii de reconstrucție a grădinii, sunt pline de peripeții, oferindu-i personajului câteva ocazii de a se cunoaște pe sine în situații limită. Tranziția de la Lobbi cel vechi la noul Lobbi se face pe nesimțite, astfel că, la mănăstire ajunge un tânăr ceva mai îndrăzneț, totuși nepregătit pentru surpriza de proporții pe care femeia pe care a iubit-o „un sfert de noapte” i-o va face. Singura noapte petrecută împreună a avut ca urmare o fetiță, pe care acum mama decide să i-o lase tânărului tată cât timp va termina o lucrare, „ceea ce ar putea lua cam o lună”. Abia un eveniment de asemenea anvergură va fi în stare să-l maturizeze pe deplin pe băiat dovedind că, de fapt, maturitatea vine atunci când este necesar, nu neapărat când vârsta o dictează.

Trecutul apare evocat în destăinuirile pe care tânărul le face câtorva persoane pe care le întâlnește pe drum, precum și în depănarea amintirilor despre acele vremuri atunci când anumite evenimente le declanșează. Aflăm astfel, încet, despre mama lui, despre tatăl lui, despre fratele geamăn pe care îl are, despre prieteni și iubite, despre dezamăgiri și succese, situații care rămân de neînțeles sau de neiertat, și aflăm, la un moment dat, și despre noaptea în care a fost conceput copilul din flori. Atunci când „mama și copilul” ajung în satul îndepărtat în care Lobbi îngrijește de grădină, suntem la jumătatea romanului, iar în acest moment îl cunoaștem pe tânăr cât de bine se poate. De acum începe o altă etapă în roman, ca și în viața celor trei. Această a doua jumătate este plină de evoluții. Evoluează relațiile dintre diferite personaje, evoluează grădina, evoluează personajele, și chiar și micuța fată, care începe să vorbească și să meargă. Este plină, de asemenea, de speranțe. Totul pare să capete un sens, un scop, lucrurile intră pe un făgaș.

Volumul pe care îl recenzez este, ca și celelalte editate de Pandora M, legat între coperte cu manșetă, tipărit pe hârtia mea preferată, gălbuie, groasă dar ușoară în același timp. Totuși, o problemă serioasă m-a deranjat pe tot parcursul lecturii: fie traducătorul, fie corectorii, nu știu că forma corectă a verbului a continua conjugat la persoana întâi singular nu este eu continuu, ci eu continui. Eroarea apare de mai multe ori în carte, așa încât reușește să creeze disconfort. Trecând peste această mică scăpare însă, traducerea (din franceză) este foarte bună, deși dă scriiturii un aer foarte masculin. Menționez asta pentru că într-un interviu pe care autoarea îl dă publicației online Daily motion reportera spune despre carte că este foarte „feminină”, lucru greu de afirmat despre versiunea în română. Asta nu ia însă din valoarea romanului, mai ales că personajul central este un tânăr.

Copilul din flori este o lectură ușoară, deși nu lipsită de profunzime. Ar putea fi lejer inclusă în lista lecturilor de week-end sau de călătorie. Cititorul va intra negreșit în lumea cenușie din țara natală a eroului, unde provocările din viața sa de zi cu zi nu reușesc să-l copleșească, însă îi insuflă dorința de a călători. Îi va fi apoi însoțitor pe lungul drum până la mănăstirea unde grădina îl așteaptă pentru a o readuce la starea ei de minune, pentru a-i reda frumusețea de altădată. Apoi va resimți din plin schimbarea de peisaj, de atitudine, de percepție. Satul în care se află mănăstirea, deși pitoresc și plin de culoare, este unul foarte retras, în care locuitorii vorbesc nu doar o limbă străină eroului, dar una chiar pe cale de dispariție. Apoi va trăi alături de tânărul tată plăcerile parentale, ciudata regăsire dintre el și mama copilului, precum și toate problemele ce decurg din această reîntregire familială neplanificată.

• Plusuri

  Un roman cu o desfășurare lentă, Copilul din flori se dovedește a fi o lectură extrem de plăcută. Deși pare previzibil, are câteva surprize savuroase.

• Minusuri

  Un minus ce aparține de fapt editurii și nu autoarei, și la care deja m-am referit, are de-a face cu scăpările gramaticale ale celor ce au contribuit la redactarea versiunii în limba română a volumului.

• Recomandari

  Copilul din flori îmi amintește oarecum de scriitori precum Michael Ondaatje, Guillerme Musso sau Daniela Zeca. În consecință recomand acest roman celor cărora le-a făcut plăcere lecturarea cărților acestora.