bookblog.ro

Pisica neagră

Scris de • 5 March 2015 • in categoria

Titlu: Pisica neagra
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 334
ISBN: 978-606-579-892-2
Cumpara cartea

„Oh, la naiba cu așteptarea! a intervenit Ned. Viața e prea scurtă pentru o fantomă de a cărei prezență te poți bucura doar retrospectiv. Oare nu meităm ceva mai bun, Mary?”

Coperta acestui volum de proză scurtă m-a indus puțin în eroare, cu toate că numele autorilor inșirate pe ea sunt destul de clare. Știu în ce perioadă au trăit și au scris, astfel că nu-mi înțeleg propria surpriza. Poate are o legătură cu faptul că am găsit povestiri mult mai inspăimântătoare scrise de Poe decât această nereușită Pisică neagră sau pentru ca nu aș încadra textul lui Mary Shelley în cateogoria suspans și horror, acesta fiind mai degrabă o poveste de dragoste specifică romantismului.

Am început volumul optimistă cu Groaza de înălțime a lui Arthur Conan Doyle care, în stilul său caracteristic, clădește o poveste bazată pe știință și o amestecă cu imaginarul într-un mod foarte verosimil, dând naștere unei jungle aeriene născute parcă, mai degrabă, într-un ocean. Mi-am pierdut din optimism după Poe și Rudyard Kipling, peste Vera lui L’Isle Adam am sărit cu totul, Strania orhidee a lui Wells mi-a amintit de niște filme cu plante ucigașe de prin anii ‘50-’60, iar Bram Stoker și Merimee nu m-au impresionat în niciun fel.

Mi-a plăcut, însă, povestea lui Edith Wharton în care există o fantomă despre care toată lumea știe, dar care pare să nu se manifeste în niciun fel, până la final când îți dai seama ce s-a întâmplat de fapt. Am apreciat proza lui Mary Shelley în ciuda lipsei de suspans sau horror, pentru că îmi place stilul în care această femeie scrie și reușește să creeze niște personaje foarte reale și să discute, chiar dacă pe scurt și subtil, niște situații morale.

Elixirul de viață lungă al lui Balzac a fost pur și simplu delicios, ironic și chiar comic pe alocuri, ușor critic și menținâd totuși o notă luminoasă pe tot parcursul povestirii, el face un fel de comedie umană în miniatură, încheind într-o notă grotescă admirabilă. Această scriere salveaza tot volumul, împreună cu Cel Roșu al lui Jack London, în care se povestește incursiunea în junglă a unui om de știința care descoperă ceva extraterestru pe care băștinașii îl divinizează, iar el își riscă viața pentru a afla despre ce anume este vorba și speră să poată duce aceste cunoștințe în lumea civilizață. Povestea în sine nu are niciun element de noutate neapărat, însă stilul în care este creată, toate acele mici detalii, atmosfera junglei percepută de omul alb chinuit de febră, determinarea personajului principal, toate sunt excelent redate. Ușurința cu care se citește, în ciuda tuturor acestor aspecte, este surprinzătoare.

Am încheiat cu Lovecarft, care a ales să spună o poveste cu vrăjitoare și încă una atât de credibilă încât, atunci când o citeam având pisica în brațe, reacția ei neașteptată de a fixa cu privirea ceva de deasupra capului meu, cu urechile ciulite, doar pentru câteva secunde, a fost de-ajuns ca să mă facă să pun cartea jos și să las încheierea pe dimineață. Deci scopul autorului a fost atins, chiar dacă aceasta nu este una dintre cele mai bune lucrări ale sale.

Am acordat doar trei stele volumului pentru că, in ciuda numelor mari de pe coperta întâi, acesta oferă mult mai puțin decât promite în subtitlu, adică „suspans și horror”.

  • Plusuri

    Cele câteva povestiri cu adevărat bine scrise și de efect, cu personaje și atmosfera bine clădite.

  • Minusuri

    Frustrarea de a nu primi ceea ce aștepți.

  • Recomandari

    Iubitorilor prozei de secol XIX și început de secol XX.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro