Titlu: Războiul unei familii
Autor: Stéphane Audoin-Rouzeau
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Florin Ţurcanu
Numar pagini: 144
ISBN: 978-606-8623-56-6

„Această cărticică este rodul unei experiențe istoriografice: am încercat să îndrept eforturile de investigație istorică spre cei din neamul meu a căror viață a fost lovită, direct sau nu, de Primul Război Mondial, să întorc asupra alor mei metodele de cercetare pe care le rezervasem până acum pentru alții. […] Am dorit să mă mențin pe teritoriul Istoriei. Dar acest domeniu este întins și granițele sale devin poroase în multe direcții, uneori până la indistincție. Către aceste granițe m-am îndreptat, mergând cât am putut de departe, fără a pierde din ochi însă, punctul de plecare. Sper că nu am depășit limitele, însă, dacă așa s-a întâmplat, nu aș regreta prea mult. Acestea sunt riscurile traversării unei experiențe.” (Din Introducerea la volumul de față, semnată de autor)

Pe lista mea de lecturi s-au aflat, unul după cealaltă, volumele Războiul redescoperit – 1914-1918 de Stéphane Audoin-Rouzeau și Annette Becker (http://www.bookblog.ro/recenzie/centenarul-primului-razboi-mondial-o-noua-viziune-asupra-catastrofei-catastrofelor/) și Războiul unei familii, de Stéphane Audoin-Rouzeau. Sincer, mă așteptam ca și această a doua carte să se refere tot la un cadru strict raportat Primului Război Mondial. Cu toate acestea, nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că, de fapt, autorul întreprinde o incursiune în istoria familiei lui, iar respectivul război nu este altceva decât un punct de reper, de importanță, totuși destul de mare: „Dincolo de individualitățile evocate în aceste pagini, am impresia că Marele Război va continua să joace rolul principal.”

Încă de la începutul cărții, Stéphane Audoin-Rouzeau ni-l prezintă pe unul dintre cei ce vor deveni personajele principale ale acestei istorii: Max, tatăl mamei sale, Michelle. Categoric, Primul Război Mondial va fi fost, pentru caracterul acestui bunic al autorului, evenimentul definitoriu. Cine este el înainte de război și cine va fi după război, devine pentru autor subiectul unei cercetări extrem de meticuloase. Diferențele pe care le descoperă rezultă din scrisori în cea mai mare parte, dar și din amintirile unora dintre celelalte personaje ale cărții. Totuși, așa cum menționează și autorul în Introducere, „cartea rămâne, fără îndoială, una istorică”. Dincolo de descoperirile pe care le face vis-a-vis de membrii familiei sale, Stéphane Audoin-Rouzeau trage concluziile pe care le-ar trage orice istoric adevărat: „(Michelle) îl va întreba pe tatăl ei dacă omorâse pe cineva în timpul Marelui Război. El va răspunde că era imposibil de știut. În această privință Max avea dreptate: între 1914 și 1918 s-a ucis în masă, dar anonim.”

Păstrând parcă obsesiv în colimator linia masculină a familiilor din care se trage, după ce se descotorosește de Max, autorul își concentrează atenția asupra bunicului său patern, Robert și asupra Lui Philippe, tatăl său. Toate aceste personaje au lăsat în urmă texte multe – fie sub formă de jurnal, fie ca scrisori trimise de pe front sau mai târziu – pe care, pe parcursul cărții, autorul le citează pe pagini întregi. „Îi descoperim” pe înaintașii săi în diferite paragrafe scrise pentru comemorarea anumitor evenimente sau pentru imortalizarea lor. Ca și în cazul lui Max, și în ceea ce-l privește pe Robert, Marele Război va deveni un eveniment definitoriu pentru caracterul său. Scrierile sale dovedesc acest lucru.

Amintind de profunzimea cercetărilor pe care le-a efectuat pentru cealaltă carte, Stéphane Audoin-Rouzeau menționează și aici anumite aspecte pe care, de cele mai multe ori, istoricii le trec cu vederea, nu le consideră demne de menționat sau pur și simplu nu le descoperă: „Iată rezultatul expertizei medicale făcute în anii 1920, însoțită de propunerea de pensionare la nivelul de 50%: „Paralizie completă a nervilor median și cubital, rigiditatea policarului, indexului și degetului mijlociu, abolirea completă a flexiunii degetelor 4 și 5. Atrofie și tulburări vasomotorii.„ - Raport al situației militare a lui Pierre Bazin, arhivă personală.” După transcrierea mot-a-mot a acestor afecțiuni, autorul explică: „Această mână, atât de vizibil zdrobită și parcă scobită în centrul ei, cu degetele definitiv încârligate, imobilizate, m-a învățat multe despre ce înseamnă o rană de război dobândită în anii 1914 – 1918.”

Este inutil să mai insist asupra acestor aspecte. Cartea este un monument de scriere a unei istorii, fie ea de familie sau de orice alt tip. Începând de la metodele utilizate pentru colectarea informațiilor, total neconvenționale, „violând toate regulile artei”, continuând cu modul în care sunt create personajele, pe baza unor documente care pentru oricine altcineva în afara unui istoric nu ar reprezenta nimic altceva decât simplă maculatură și terminând cu concluziile tipic istorice pe care autorul le trage de pe urma acestor analize, stilul lui Stéphane Audoin-Rouzeau este inconfundabil și, deși vorbim despre istoria unei singure familii, valoarea de document istoric nu poate fi contestată.

• Plusuri

  Războiul unei familii este o carte pe cât de bine documentată ar putea fi. Autorul a folosit practic toate sursele disponibile pentru a reconstitui atât caracterele personajelor acestei istorii cât și mediul în care ele au trăit și creat.

• Recomandari

  Dacă opera lui Stéphane Audoin-Rouzeau vă este cunoscută și o apreciați ca atare, vă recomand cu căldură Războiul unei familii. De asemenea, cartea este interesantă și pentru cei interesați de Primul Război Mondial.