bookblog.ro

Punte între două generații sau ce te faci cu trecutul și ce te faci cu viitorul

Scris de • 25 January 2016 • in categoria

Titlu: Trenul orfanilor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 368
ISBN: 978-606-719-349-7
Cumpara cartea

„E o copilărie jalnică să știi că nimeni nu te iubește și nimeni nu are grijă de tine, să fii întotdeauna pe dinafară și să te uiți la cei dinăuntru. Mă simt cu zece ani mai în vârstă decât sunt de fapt. Știu prea multe; am văzut oamenii cu ce au ei mai rău, în momentele lor de disperare și egoism maxim, și conștiința acestui fapt mă face precaută. Așa că învăț să mă prefac, să zâmbesc și să dau din cap, să exprim o empatie pe care n-o simt. Învăț să trec drept altcineva, să par ca restul lumii, deși simt că s-a rupt ceva în mine.”

Cumpără titlul în engleză

Trenul orfanilor a fost un bestseller #1 pentru New York Times, USA Today și Toronto Star. Romanul este plasat pe două planuri, unul într-un trecut aproape uitat, iar celălalt într-un prezent care pare a se repeta. Două femei, una în vârstă – Vivian Daly – și una tânără – Molly Ayer – se întâlnesc întâmplător, având una nevoie de cealaltă. Încetul cu încetul, deși ambele sunt de felul lor retrase, suspicioase, aparent incapabile de a dezvolta relații care să dureze, cele două devin prietene. Experiența lui Vivian îi este extrem de folositoare lui Molly, care la rândul ei o ajută pe Vivian în descoperirea lumii tehnologice și în luarea unor decizii extrem de grele.

Subiectul romanului este unul destul de delicat. Într-o încercare de a scăpa de copiii orfani, guvernul american a desfășurat, în perioada 1854 – 1929 un program de relocare a orfanilor din locul lor de baștină în locuri unde erau, practic, aleși de cei care aveau nevoie de ei într-un ritual ce amintește prea tare de târgurile de sclavi. Evident, ceea ce se întâmpla de fapt, era că guvernul făcea un efort disperat de a scăpa de niște orfani pentru întreținerea cărora, în alte condiții, ar fi fost nevoit să cheltuiască sume enorme de bani. Societatea, pe de o parte, scăpa astfel de problema copiilor fără părinți, iar pe de altă parte redistribuia o mână de lucru ieftină. Morala acestei practici care în zilele noastre poate părea revoltătoare este analizată de Christina Baker Kline prin amintirile lui Vivian, care a fost un astfel de copil, strămutat cu un tren al orfanilor. Pentru ce erau „adoptați” acei copii, în ce fel erau ei „integrați” în familiile care îi acceptau, cum se adaptau ei, cine se ocupa de educația lor, în ce fel și cât de interesat, toate acestea devin subiecte analizate atât din punctul de vedere al moralei societății actuale, cât și din punctul de vedere al copilului care a trecut printr-o asemenea experiență.

Purtată dintr-o casă într-alta, hăituită de bărbați și detestată de femei, Vivian se refugiază permanent în speranța că persoanele care o iubesc și o respectă – nu multe la număr, dar existente totuși – vor alege să o adopte și să o crească. Fuga, abandonul și readaptarea sunt practic motorul vieții de copil a lui Vivian. „Și fug, lăsând aproape tot ce am pe lume în urmă […] și las și ultimele rămășițe ale copilăriei mele pe podeaua de scânduri ale acelei camere de zi.”

Celălalt plan, cel din prezent, în care Molly este un copil orfan care nu reușește să se adapteze în niciuna dintre familiile în care este plasată – și care o primesc din același motiv din care o primeau pe Vivian cu decenii înainte, adică pentru banii acordați stat pentru a o crește – nu face decât să accentueze, sau mai degrabă să confirme, egoismul oamenilor, care sunt capabili să exploateze chiar și copiii fără apărare. Reconcilierea finală, soluția propusă de autoare pentru a echilibra ce e malefic în roman, nu este decât un artificiu menit să ajute cititorul – sau poate chiar și pe autoare – să digere mai ușor o lectură, de altfel destul de tristă. Îmi place să citesc cărți echilibrate astfel, deși nu mă pot abține să nu observ artificialul din ele.

Romanul este plin de reflecții asupra tuturor acestor nenorociri. Ambele femei au permanent o atitudine contemplativă vis-a-vis de greutățile prin care trec. Vivan, ale cărei gânduri le descoperim la o vârstă venerabilă, are o ușoară tentă melancolică, sugerând parcă regretul născut din conștientizarea faptului că nu mai poate face nimic pentru a corecta greșelile trecutului. „Mă gândesc cât de greu trebuie să-i fi fost să-și piardă fiica. Și mă gândesc la frații mei și la Maisie. Purtăm o tristețe adâncă în noi, și eu și doamna Nielsen. Mi se face milă de amândouă.” Chiar și atunci când simte sentimentul cel mai apropiat de dragoste pe care-l va simți vreodată, tot cu melancolie încearcă să-l justifice. „M-am simțit atât de singură în decursul acestei călătorii, ruptă cu totul de trecut. Oricât aș încerca, întotdeauna mă voi simți ciudată, străină. Și acum am dat peste altcineva ca mine, care nu-și găsește locul, care-mi vorbește pe limba mea fără a rosti un cuvânt.” Molly însă, mai tânără și mai energică, mai încrezătoare în viitor, are un alt ton ceva mai categoric. Cu toate astea, ceea ce gândește despre situația ei un este neapărat mai optimist. „Știi prea multe, iar ceea ce știi te face precaut. Devii temător și neîncrezător în ceilalți. Exprimarea emoțiilor nu e ceva care să vină de la sine pentru tine, așa că înveți să le simulezi. Să te prefaci. Să exprimi o empatie pe care n-o simți, de fapt.” Citind acest roman am fost foarte impresionat de puterea cu care un copil știe să se raporteze realist la viața pe care este nevoit să o trăiască.

  • Plusuri

    Trenul orfanilor este un roman care acuză practicile malefice ale societății cu o forță extraordinară. Nu e de mirare că a fost desemnat drept bestseller #1 de trei cotidiene care fac topuri literare săptămânal. Este ușor de citit și cheamă la reflecții profunde despre societatea în care trăim.

  • Minusuri

    Subiectul este unul care ar trebui tratat mai des. Mi-ar plăcea să citesc cărți pe acest subiect scrise de scriitori cu o capacitate mai mare de reflecție profundă.

  • Recomandari

    Recomand romanul cititorilor care vor printr-o lectură destul de ușoară să descopere o acțiune complexă și intensă.

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Amelia spune:

    O carte care m-a atras. O recomand ca si lectura de week-end.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro