Titlu: Strania călătorie a domnului Daldry
Autor: Marc Levy
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Marie Jeanne-Vasiloiu
Numar pagini: 334
ISBN: 978-973-707-666-3

”Alice, în tine sunt două vieţi. Cea pe care o cunoşti şi o alta, care te aşteaptă de multă vreme”

Presărat cu arome de ambră şi vanilie, peisaje orientale, înceţoşat pe alocuri de umbrele trecutului, temeri şi îndoieli, Strania călătorie a domnului Daldry este un roman despre toate acele fire necunoscute din care se ţese destinul unui om. Despre cele două vieţi care zac în fiecare din noi. Cea evidentă, pe care o purtăm ca o mască, şi cea ascunsă de care ne e teamă şi ne mulţumim a o contempla de la distanţă ca pe un obiect fragil ce s-ar volatiliza odată cu îndrăzneala de a inspira o frântură din existenţa noastră reală.

Odată cu această carte am descoperit că începe să-mi placă tot mai mult literatura franceză contemporană. Cu Marc Levy am făcut cunoştiinţă citind Hoţul de umbre, o carte care m-a fascinat într-o asemenea măsură încât mi-a fost teamă să mai încerc şi altceva de acelaşi autor. Dar povestea domnului Daldry m-a făcut să-mi doresc să citesc fiecare carte scrisă de Levy.

Alice, parfumiera englezoaică zgomotoasă şi domnul Daldry, morocănosul pictor de răspântii, sunt doi vecini de palier care nu se prea înghit. Dar excursia la bâlciul din Brighton îi leagă mai mult decât s-ar aştepta. Între cei doi apare o amiciţie stranie şi care aproape te face să crezi că prietenia dintre un bărbat şi o femeie este posibilă. Fără să-şi dea seama, relaţia lor înseamnă mai mult de atât. Ca două fiinţe în derută care se sprijină în singurătatea lor, ei sunt uniţi prin genul acela de fir care nu poate exista decât între doi oameni de acelaşi fel. Doi oameni care suferă de singurătate, visează la o dragoste mare, dar nimic nu-i sperie mai rău decât posibilitatea de a se îndrăgosti. Ideea de a se ataşa, de a depinde de cineva îi panichează.

Povestea pe care Daldry i-o spune despre Adrienne Bolland, prima femeie care a încercat să traverseze Anzii Cordilieri cu avionul pilotat de ea însăşi, dar şi amintirile lui Carol din timpul războiului, sunt imboldurile de care Alice avea nevoie şi care o determină a porni spre Istanbul cu pretexul de a crea arome noi şi dorinţa secretă de a-l întâlni pe bărbatul din visele ei. Un singur detaliu, care aproape că-i scapă printre degete, descoperit de Alice spre sfârşit, în buzunarul impermeabilului lui Daldry, dă cu totul alt înţeles poveştii

Cea mai profundă scenă mi s-a părut cea de la primul mic-de-jun pe care îl ia Alice cu vecinul său, în ziua dinaintea Crăciunului, un moment care trădeaza atât fragilitatea şi singurătatea celor doi cât şi cele mai ascunse năzuinţe. O bucăţică de timp împărţită în doi, care creează un fel de complicitate pe care ei nu o sesizează: ”Imaginează-ţi câtă dragoste trebuie să ai în suflet ca să reinventezi necontenit prezenţa fiinţei iubite. Femeia asta are dreptate: dacă cineva te-a părăsit, nu înseamnă că, pentru atâta lucru, a încetat să existe. Cu puţină fantezie în suflet, singurătatea este desfiinţată.”

Chiar dacă nu stăpâneşte la fel de bine arta suspansului precum Guillaume Musso, Levy compensează din plin prin fineţea ambiguităţii prin care-ţi rezervă tot felul de surprize de-a lungul lecturii. Finalul nu e niciodată previzibil, iar asta incită cititorul făcându-l să nu lase cartea din mână până ce nu-şi află răspunsurile. Ca să nu mai spun de veşnica nostalgie care tronează în scrierile sale, devenind aproape un personaj. Care te cucereşte prin paleta diversă de sentimente ce reuşeşte să le trezească în tine, fără să fie nevoie a apela la tot felul de artificii de limbaj sau scene şocante.

Dar punctul forte al scrierilor sale este, fără îndoială, felul în care îşi îmbracă până şi cele mai simple şi banale situaţii într-o alură de mister. Mereu te lasă cu impresia că se petrec ceva lucruri supranaturale în poveştile sale, dar întotdeauna se dovedeşte a fi totul numai o chestiune de interpretare. La fel ca vorbele ghicitoarei de la bâlci.

• Plusuri

  Un stil accesibil, dar nu lipsit de profunzime.

• Minusuri

  Prea puţină acţiune

• Recomandari

  În special celor nostalgici după trecut, celor care cred în destin.