bookblog.ro

Recuperatori de suflete și… nu prea

Scris de • 13 September 2015 • in categoria

Titlu: Întoarcerea (Am murit, din fericire; volumul 1)
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 320
ISBN: 978-606-8530-58-1

În ultima vreme, autorii români câștigă tot mai mult teren în fața celor străini când vine vorba de preferințele publicului. Am observat că tot mai mulți scriitori autohtoni talentați încearcă apele până acum netestate ale literaturii young adult, mulți dintre ei cu foarte mare succes. Theo Anghel este un astfel de autor și, prin romanul ei de debut, Întoarcerea, ne propune o călătorie palpitantă într-o lume cum nu mi-a fost dat să mai întâlnesc până acum.

Romanul o are în centru pe Oriana, o tânără de 19 ani care, tocmai în ziua nunții, moare. Dar asta nu înseamnă că viața ei a ajuns la sfârșit pentru că, odată ajunsă la granița dintre Rai și Iad, fata primește șansa de a se întoarce printre cei vii drept un recuperator de suflete. La pachet cu această nouă identitate vin și două figuri savuroase: un înger și un demon, un apartament deloc confortabil și misiunea de a ajuta oameni pe care nici măcar nu-i cunoaște.

am-murit-din-fericire-intoarcerea1

Pentru o carte young adult, primul volum al seriei Am murit, din fericire vine cu o suită de elemente extrem de originale și de bine gândite, dar și cu unele clișee fără de care genul acesta nu ar fi ajuns atât de iubit de către adolescenții din întreaga lume. De la un timp sunt la modă cărțile cu îngeri, fie ei nefilimi sau îngeri căzuți, iar Întoarcerea pare să profite de acest trend într-o oarecare măsură, numai că aduce în prim plan o „specie” cu totul nouă de ființe: recuperatorii de suflete.

Cred că știu la ce vă gândiți, pentru că și eu am avut aceleași gânduri după ce am citit scurta descriere de pe spatele romanului. Recuperatorii de suflete nu sunt neapărat un concept unic, fiind folosiți de ani buni în anime și manga (cunoscuți, dacă nu mă înșel, sub numele de shinigami), un exemplu celebru fiind Bleach. Dar nu. Theo Anghel ne face cunoștință cu altceva. Recuperatorii ei de suflete nu... recuperează suflete rătăcite și nici nu le ajută să treacă hotarul dintre lumea noastră și lumea spiritelor, ci intervin atunci când situația o cere și salvează oameni din situații limită. La început am zis că acțiunile acestor recuperatori nu au niciun sens, dar, pe măsură ce povestea avansa, am ajuns să apreciez din ce în ce mai mult abordare diferită.

am-murit-din-fericire-intoarcerea2

Un punct forte al cărții sunt personajele. Deși uneori par ușor clișeice, Oriana și gașca au fost principalul motiv pentru care lectura a fost atât de plăcută și lejeră. Oricât de uimitoare ar fi acțiunea unui roman, un pic din farmecul cărții se pierde automat dacă personajele sunt slăbuțe. Din fericire, distribuția Întoarcerii este cât se poate de colorată, fiecare personaj având o personalitate unică, puternic conturată. Dintre toți, cel mai mult mi-au plăcut Ama și Abel, cei doi companioni ai Orianei aflați în puternică antiteză unul față de celălalt. Ama este un înger și întruchipează tot ce este bun în lumea aceasta; se zbate să o convingă pe Oriana să urmeze cu sfințenie regulile recuperatorilor și acceptă cu mare dificultate să se abată de la „calea cea dreaptă”. Abel este un mic drăcușor, la propriu, mereu pus pe șotii și cu un simț al umorului mult prea dezvoltat. A fost o adevărată plăcere să-i văd pe cei doi ciondănindu-se constant din cauza diferențelor de opinie sau încercând să o câștige pe Oriana de partea pe care o reprezintă.

Ce m-a deranjat la roman a fost alegerea destul de neinspirată a numelor unor personaje. Acțiunea are loc în România, dar pe mătușa Orianei o cheamă Aimee, iubitul acesteia se numește Damir, pe șef îl cheamă Anais și așa mai departe. Cel mai mult iese în evidență contrastul puternic dintre numele autohtone și cele străine la pagina 126, când Oriana constată că „Măriuța și Dragoș își vedeau de treburile lor, fără să-mi acorde atenție, Vincent s-a întors și el la post [...]”. Nu știu de ce a ales autoarea să facă asta și să nu folosească nume exclusiv românești pentru personajele fără caracteristici supranaturale... Un alt lucru pe care nu l-am apreciat a fost finalul, mai bine spus, ultimele 40 de pagini ale cărții. Nimic din ce s-a întâmplat până atunci nu a condus spre evenimentele de la final și, din această cauză, am avut impresia că am citit concluzia unei alte cărți.

Întoarcerea este un roman de debut foarte reușit, cu incredibil de multe puncte tari și doar câteva defecte. Sunt curios cum va evolua povestea Orianei, dar și stilul lui Theo Anghel, și cu siguranță voi citi următoarele volume ale seriei imediat ce voi avea ocazia.

  • Plusuri

    Sarcasmul de care dau dovadă personajele este de-a dreptul fermecător, iar fiecare capitol este atent condimentat cu replici savuroase și acțiune cât cuprinde; acțiunea alertă care nu te lasă să te plictisești; conceptul unic și mitologia recuperatorilor; surpriza (plăcută) de care am avut parte atunci când am descoperit că aveam de-a face cu niște ființe originale și nu unele copy/paste din alte cărți.

  • Minusuri

    Amestecul de nume românești cu unele mai... exotice nu mi s-a părut foarte inspirat, ba chiar a ajuns să mă enerveze la un moment dat.
    Actul final mi-a lăsat impresia că nu-și avea locul în carte, că a fost scos din alt roman.

  • Recomandari

    Fanilor literaturii young adult și fantasy.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Theo Anghel spune:

    Mulțumesc pentru recenzie, Răzvan Timar!

    Fac o mărturisire aici: îmi este foarte greu să găsesc nume pentru personajele mele.
    În afară de Vasile, Costel și Maria, nu sunt în stare să vin cu nimic interesant. De fapt, o Măriuță tot am scăpat în Întoarcerea. :)
    Pentru Am murit, din fericire, am intrat pe net și am căutat nume.
    Numele Oriana și Damir, chiar dacă cel din urmă pare de origine slavă, le-am găsit pe un site cu nume dace. Iar celelalte nu sunt chiar atât de rar întâlnite în țara noastră cum ai putea crede. E de ajuns să stai câteva minute într-un părculeț și să auzi cum își strigă mămicile copilașii! :)
    Mulțam pentru obiectivitate!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro