Titlu: Isabela de Castilia. Legământul iubirii
Autor: C. W. Gortner
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Cristina Tache și Gabriel Drăghici
Numar pagini: 420
ISBN: 978-606-686-870-9

„Familiile noastre moșteniseră sângele Trastamara al strămoșilor noștri, dar dușmănia și rapacitatea făcuseră ca Aragonul și Castilia să poarte războaie între ele timp de secole. Regii Aragonului își apăraseră cu strășnicie micul lor regat independent, tot timpul în conflict cu Franța și bănuitori cu Castilia, dar nu îndeajuns ca să disprețuiască alianțele prin căsătorie, în speranța ca într-o bună zi să pună un prinț aragonez pe tronul Castiliei. […] Ferdinand era moștenitorul tronului Aragonului, de când fratele lui vitreg murise, cu câțiva ani în urmă. Deși cunoșteam detalii legate de familia și genealogia lui Ferdinand, nu auzisem nimic destul de interesant despre el sau despre regatul lui; într-adevăr, nu știam aproape nimic, în afara faptului că, în copilăria mea, Regele Juan, tatăl lui, care punea tot timpul ceva la cale, îl propusese pe Ferdinand ca soț pentru mine.”

Cine este Isabela de Castilia? În Spania părerile sunt foarte împărțite. Cei care îi respectă sau admiră imaginea sunt de regulă cei care înțeleg tenacitatea, chiar încăpățânarea ei, dar și abnegația cu care și-a urmărit visul suprem: unirea regatelor Aragonului și Castiliei. Pentru urmarea acestui vis ea va fi întotdeauna considerată un erou național. Dar mai sunt și cei care văd în ea doar regina responsabilă de instaurarea pe teritoriul Spaniei a Inchiziției, a cărei istorie este excelent prezentată în Inchiziția lui Toby Green (citește recenzia). Faptul că, spre deosebire de felul în care a funcționat această instituție nefastă în Europa, în Spania ea a fost un instrument exclusiv politic, că a dus la expulzarea populației specializate în acele meserii care aduceau cu adevărat avere Spaniei, este cu atât mai mult un motiv pentru ca aceștia să o considere pe regina castiliană un simbol negativ al națiunii.

„Ce-ar fi dacă am cere ca Inchiziția să fie pusă sub controlul nostru? sugeră el. Ca monarhi ai Castiliei i-am putea supraveghea activitatea, am putea numi tribunalele și conducătorii; am putea concepe o nouă Congregație pentru Doctrina Credinței potrivită nevoilor noastre.” În viziunea lui Gortner, aceste idei i-au aparținut lui Ferdinand, nu Isabelei, dar faptul că ea l-a aprobat o face să fie la fel de vinovată.

Cine este Isabela de Castilia? Este regina „nebună” care a crezut în viziunile unui navigator nebun, cunoscut în istorie drept Cristofor Columb. Și totuși, nebunia ei a asigurat o bunăstare nebănuită la acel moment, dacă nu a tuturor spaniolilor, măcar a nobilimii spaniole. Fără descoperirile navigatorului italian, Spania ar fi fost vitregită de teritoriile bogate ale continentului american. Dacă regina Isabela nu i-ar fi finanțat călătoria care, deși încerca să descopere o rută liberă spre Indii, a descoperit „Noile Indii”, probabil că niciodată Spania nu ar fi ajuns să fie ceea ce a fost: unul dintre cele mai puternice regate medievale, care a cunoscut apogeul sub nepotul Isabelei, Carol Quintul și a strănepotului ei, Filip al II-lea.

Așa cum multe dintre cele considerate ca fiind realizările ei, inclusiv unirea celor două regate, sunt de fapt efecte aproape inevitabile ale situațiilor conjuncturale, la fel și multe dintre cele pentru care este demonizată sunt fapte de care nu este responsabilă. Toate acestea sunt însă abia schițate în romanul lui Gortner. Spre exemplu, legătura Isabelei cu Torquemada este destul de superficial prezentată. Influența pe care acesta a avut-o asupra reginei abia dacă este menționată în treacăt. Cu toate acestea, realitatea a fost cu mult diferită. Politica, deși menționată și integrată bine în acțiunea romanului, arareori este explicată sau justificată. Un exemplu ar fi faptul că în testamentul ei, Isabela a poruncit ca locuitorii teritoriilor pe care le-a descoperit Cristofor Columb să fie tratați cu blândețe. Cu toate că această poruncă a fost încălcată de urmașii ei, ea este considerată responsabilă pentru genocidul care a dus la dispariția a ceea ce este generic cunoscut drept Imperiul aztecilor.

Cine este Isabela de Castilia? Titlul romanului este Legământul iubirii, astfel că acțiunea este orientată mai mult spre zona aceasta. De fapt Gortner ne prezintă o Isabela cu aspect, gândire și porniri erotice. „Eu, care nu mai trăisem înainte dorințele cărnii, pe care poeții le ridică în slăvi atât de des, simții o dogoare atât de puternică în mine, încât scăpai un icnet involuntar.” Romanul este presărat cu astfel de scene. Așa încât Isabela de Castilia prezentată de C. W. Gortner este o femeie sentimentală în primul rând, și abia pe urmă o regină cu înclinații politice.

• Plusuri

  Isabela de Castilia. Legământul iubirii este, dacă nu o revelație, măcar o aprofundare a umanului care a existat în regina spaniolă, un uman care există în toți, indiferent de dimensiunea istorică la care se ridică, dar este de multe ori neglijat de istorici.

• Minusuri

  Romanul nu este tocmai istoric. Multe dintre cele ce o fac pe Isabela de Castilia să fie, ca personaj istoric, ceea ce este de fapt, sunt ignorate sau tratate cu superficialitate de către autor.
  La asta se adaugă și alegerea traducătorilor de a folosi perfectul simplu, care îngreunează lectura.

• Recomandari

  Chiar dacă nu este un Henry Troyat, C. W. Gortner are meritele lui ca istoric. Cartea de față aș recomanda-o iubitorilor de istorie romanțată. Pentru cei care cunosc bine istoria acestei regine, lectura acestui roman ar putea aduce doar o completare cu privire la viața sa intimă și sentimentală.