bookblog.ro

Rezistență

Scris de • 6 July 2016 • in categoria

Titlu: Rezistență
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2016
Numar pagini: 72
ISBN: 978-973-23-3142-2

E dificil de definit relația mea cu poezia. Adeseori ezit să scriu despre ea, deși o caut mai mereu, chiar și în proză. Pentru mine, poezia înseamnă lirism, intimitate, vulnerabilitate, o lume care aparține doar cititorului și poetului, fără intruziunea criticului. Cam în același timp cu Alina Purcaru, am început să citesc si Nora Iuga, Sexagenara și tânărul, și în acest scurt roman am dat de o definiție a poeziei cu care sunt întru totul de acord: ,,Se poate face proză și din inteligență, poezia are nevoie de instinct. Subconștientul e mai inteligent decât inteligența. Eu cred că instinctul e mai aproape de obișnuințele noastre vechi, mă gândesc la o ereditate colectivă. Poezia e un fel de ancestralitate care continuă să existe în noi. E eterna reîntoarcere.” (33)

În cazul Alinei Purcaru, poezia mai înseamnă și altceva. Este o poezie care implică și inteligență, o poezia a extremelor, hermetică, închisă, care ne amintește de proză, dar cu izbucniri pe alocuri lirice. O poezie nu doar despre noi în singurătatea noastră, ci despre noi în lumea în care trăim și trebuie să supraviețuim, o poezie scrisă ca o ,,rezistență”. Rezistență în fața cui, pentru ce, de ce?

Volumul de debut în poezie al autoarei este împărțit în trei secțiuni: Salonul cu străini, Fetele între ele și Non sequitur. Fiecare secțiune pare să fie construită din poezii care sunt scrise în continuarea celeilalte, poezii despre tot și nimic, despre lucrurile mărunte din viața cuiva, din observații și detalii adunate de pe holurile hotelelor, despre rutină și căutarea, păstrarea unui eu autentic în secolul prezent.

,,Multă vreme cartea mea, rezistenţă, a fost un secret chiar şi pentru mine. Înainte să fie o carte, au fost nişte drumuri foarte prozaice şi nişte locuri străine, în care am scris diverse alte texte, multe la fel de străine. La finalul acestor drumuri, scrisuri şi îndatoriri, mi s-a întîmplat tot mai des să dau peste porţiuni ascunse, un fel de adevăruri boţite, cu care nu-ţi prea vine să te întorci acasă, dar nici să le ignori. Toate crîmpeiele astea, necesare şi incomode, sînt adunate în singura formă care le-a putut suporta. rezistenţă e o carte care s-a modelat după spaţiile în care şi-a început existenţa: locuri de tranzit, provizorii, uneori călduţe, alteori abrazive, de multe ori impersonale. Refugii. Peste tot, a funcţionat asemenea unui radar personal, bine ferit. Cred în avertismentele ei.” (Alina Purcaru)

Când am început să citesc poeziile din rezistență, primul cuvânt ce mi-a venit în minte a fost angoasă – o anxietate exprimată în prima secțiune a volumului prin duritatea limbajului, prin căutarea acelor cuvinte potrivite care să redea intersecția dintre o lume diferită și una banală, cotidiană - ,,mi-am imaginat distanțele și n-a fost greu,/apoi am răspuns în ordine la fiecare mail.” (Elementele, 13) Și totuși, în ciuda criticii adusă superficialității, a ermetismului prezent, în inteligența cu care poeta construiește imaginile din acest volum, găsim acea căutare a sufletului, acel lirism pe care eu una îl apreciez: ,,mi-am aruncat toate cuțitele/prin aerul străin/au sfârtecat ramurile tinere și mi-au tăiat o hartă/alburie ca umbra lui peter pan/ - nimeni din afară nu a atins-o.” (21), iar în spatele ,,acțiunii” găsite în aceste poeme, rămâne doar ea, poeta, dezbrăcată de toată lumea exterioară și de lucurile de peste zi: ,,am rămas eu pentru partea fără acțiune” (23).

Cu fiecare pagină dată, resimți o detașare în fața lumii. Abia la finalul volumului ajungi la acel stadiu de poezie ca stare – nu mai contează acțiunile descrise sau ascunse în spatele cuvintelor atent alese, nu mai contează motivele sau temele abordate, nu mai contează ce alți poeți au scris înainte, ci contează acea stare din urmă, acel sentiment de nedescris, greu de prins în cuvinte: ,,îndrept cu grijă cuiele ruginite,/le înmoi în zemurile acre/și scrijelesc de acum/un nou început de slavă.” (Înainte să răsară soarele, 63)

  • Plusuri

    Inteligența care răsună din construcțiile poetice;

  • Minusuri

    Din punct de vedere al stilului, mi-aș fi dorit pe alocuri mai mult lirism;

  • Recomandari

    Iubitorilor de poezie contemporană.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro