Titlu: Ce mult te-am iubit !
Autor: Cezar Pârlog
Rating:
Editura: Libris Editorial
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 142
ISBN: LIB978-606-8953-17-5

„Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate zidurile pe care le-ai construit împotriva ei.” – Rumi

L-am cunoscut pe Cezar Pârlog graţie cărţii. Mai bine spus, graţie prieteniilor consolidate de marea mea dragoste pentru cărţi. În momentul când am aflat că e scriitor, prima reacţie a fost să îi cer măcar un volum pe care să îl citesc. Fac, de obicei, acest lucru pentru a înţelege cât mai multe despre scriitorul – om, despre ipostazele sale fireşti. Atunci când am primit volumul Ce mult te-am iubit! (nu fără multe peripeţii, condiţionate de serviciile poştale moldo-române), am decis că voi avea cu siguranţă o lectură interesantă, mai ales că, de pe copertă, se iveau două picioruşe minunate, încălţate în conduri roşii (o fi aluzie la Cenuşăreasa?), înlănţuite în cătuşe (un pic de dependenţă nu strică niciodată).

Aşa cum se întâmplă mereu, timpul, munca şi goana asta alertă, numită viaţă, m-au făcut să tot amân lectura, până la punctul când am decis (poate nu eu, dar Providenţa) că a venit momentul potrivit. Şi ce am descoperit, a fost mult peste aşteptările mele. Volumul cuprinde pastile sincere despre femei cu care naratorul şi-a consumat anumite clipe din viaţă, pe care le-a iubit sau cu care a împărţit doar vâltoarea aşternutului.

Ce mult te-am iubit! este un fel de agendă amoroasă, dacă vreţi, în care un bărbat solitar, anume această impresie a persistat de-a lungul lecturii, rememorează toate amorurile rapide sau fulminante pe care le traversează sau deja consumate. Cartea în sine are ceva din aerul unei destăinuiri sincere, de parcă în sfârşit noi, femeile, avem deschisă o mică portiţă, o fereastră spre adevăratul suflet masculin, spre un spirit dezgolit de prejudecăţi. Da, bărbatul – narator este misogin, pe alocuri insensibil, dar este de o sinceritate francă, aşa că toate aceste pilule, notate parcă într-o agendă atentă, sunt elaborate în exact maniera unei scrieri pur-bărbăteşti.

Deşi titlul vi s-ar putea părea cumva siropos, acesta reflectă exact conţinutul cărţii. Plasarea verbului „a iubi” la trecut reflectă exact poziţionarea corectă a substratului emoţional, care presupune faptul că naratorul nostru le-a iubit pe toate ca pe una. Aş merge până la extrema în care să afirm că femeile din carte sunt de fapt faţetele unei singure eroine.

Cezar Pârlog păstrează de-a lungul întregii cărţi o doză de umor sănătos, real, desprins dintr-un cotidian anodin: „Delia şi cu mine ne ştim de mult timp şi e absolut normal că ne cunoaştem fiecare gest. La masă ne putem scobi în nas fără problem şi ne e drag fiecare coş. Îi ştiu toţi pantofii, toate sutienele şi toate perechile alea colorate de ciorapi.”

Volumul este inedit prim forma sa de construcţie. Are ceva din simplitatea unei agende telefonice, dar şi din complexitatea unui jurnal intim. Fiecare pasiune poartă un nume şi este aşezat în ordine alfabetică riguroasă, însoţită adeseori de un număr de telefon sau de un IP. Să fie asta o încercare de redresare a haosului? Posibil. Dar cu siguranţă este o reprezentare firească a naturii masculine, care se fundamentează implcit pe dimensiunea de cucerire, de aventură şi de ce nu, posesivitate.

Cezar Pârlog reuşeşte, şi de această dată, să cucerească atenţia cititorilor, oferindu-ne o nouă versiune modernă a dragostei, aşa cum se consumă aceasta în societatea modernă.

• Plusuri

  De ce să citiţi acest volum de proză scurtă? Iată cel puţin trei motive pentru care atenţia dumneavoastră trebuie să ajungă asupra acestei cărţi:
  1. O să descoperiţi o scriitură pur masculină, lipsită de siropoasa dimensiune amoroasă, francă, sinceră.
  2. Fiecare micropoveste are un farmec pe cât de simplu, pe atât de interesantă.
  3. Cum altfel să ne potolim curiozitatea feminină?