bookblog.ro

Sângele e întotdeauna roşu

Scris de • 19 March 2012 • in categoria

Titlu: Insula de sub mare
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 384
ISBN: 978-973-689-453-4

Poate că Platon a comis cea mai mare păcăleală globală când a lansat mitul Atlantidei. Dar nu i-aş putea imputa nimic câtă vreme Atlantida, insula perfectă, dar scufundată, rămâne un leitmotiv superb, care dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat.

La sugestia celebrei insule subacvatice m-a trimis titlul ales de Isabel Allende, ,,Insula de sub mare’’, pentru ultimul său roman tradus în limba română. Cel mai degrabă o asemenea insulă ar putea fi raiul sclavilor africani de odinioară, cei fără strămoşi, fără documente şi fără istorie.

Pentru că intriga complexă şi surprinzătoare a romanului nu mai are nevoie de nicio prezentare, voi evidenţia faptul că personajul principal este o tânără sclavă din Saint- Domingue care are un vis cu bătaie lungă: să-şi răscumpere libertatea pentru a o lăsa moştenire născuţilor ei. Deşi la prima vedere ne-am putea gândi la încă o poveste gen ,,sclava Isaura’’, este de semnalat că Zarité dă forţă întregului roman prin energia temperamentului său şi prin puterea de a îndura. Această sclavă mulatră, inteligentă, frumoasă şi perseverentă luptă pentru câştigarea libetăţii ei. Nevoită să meargă din adolescenţă în iatacul stăpânului în orice noapte ar fi fost solicitată, Zarité îşi pierde primul născut menit a şterge urmele unui adulter. Dar când o naşte pe Rosette, înţelege că n-ar mai suporta o a doua pierdere. Gândirea ei simplă, dar atât de intuitivă, o duce la concluzia că o mamă în sclavie este ceva teribil. Nu faptul de a munci pe plantaţie cu un bebeluş legat pe spate pare de neconceput, ci faptul de-a-ţi fi smuls de lângă tine copilul aflat la cheremul stăpânilor: ,,o sclavă trăieşte într-o nesiguranţă veşnică. Noi nu ne putem apăra copiii şi nici nu le putem promite că vom fi mereu lângă ei cât timp au nevoie de ajutorul nostru. Îi pierdem mult prea devreme aşa că mai bine să nu-i aducem pe lume.’’

Pe lângă atracţia de lectură pe care o constituie evoluţia personajului Zarité, romanul farmecă şi prin trimiterile la istoria atât de pasionantă a unei zone cu sânge amestecat precum este Saint-Domingue, Republica Dominicană de azi, ori Antilele. În fond neostoita poftă de zahăr a omenirii are o istorie nu foarte lungă, coincidentă cu descoperirea Americii. Tot pofta de zahăr şi de exotisme va face din rasa albă o clasă exploatatoare fără scrupule. De neimaginat în secolul din urmă, sclavia a fost o invenţie europenă totuşi, care azi se literaturizează tot mai mult. Isabel Allende, cea care face trimitere aici la întemeierea unor state americane precum şi a unor oraşe (New Orleans, Boston, Le Cap etc.), arată că istoria notată în cărţile de specialitate a fost scrisă cu sângele bicelor de pe plantaţii şi cu acela al nenumăratelor naşteri ilicite prilejuite de relaţiile bărbaţilor albi cu femeile negre.

Dacă ar fi fost scris de către un bărbat, romanul ,,Insula de sub mare’’’ ar fi insistat mai mult pe revoltele sclavilor, pe colonialism, pe aboliţionism şi pe războiul civil. Dar pentru că a fost scris de Isabel Allende, cartea privilegiază condiţia femeii de culoare, sclave, care în numele maternităţii şi prin muncă ajunge să-şi dobândească libertatea. Calmă, decisă, harnică, practică, devotată zeiţei Erzuli, Zarité trece prin viaţă împlinindu-şi un vis. Prin exemplul ei, cititorii de azi pot intui că ori de câte ori bărbaţii din istorie au fost laşi, femeile au fost acolo ca să panseze rănile inimii şi pe acelea ale trupului. Şi tot femeile tandre ca Zarité au conciliat odinioară rasa albă cu rasa neagră prevestind egalitarismul contemporan.

  • Plusuri

    Isabel Allende face în acest roman un admirabil exerciţiu de reliefare a complexelor legături culturale şi emoţionale dintre femeile ,,albe'' şi femeile ,,negre'', nevoite să împartă odinioară aceiaşi bărbaţi.

  • Recomandari

    Tuturor celor care n-au mai citit de mult un roman plin de forţă şi de sentimente.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. ady spune:

    te urasc. :) astept cartea asta de mai bine de doi ani, cand era cea mai noua apartie in librarie la barcelona (unde eram in concediu), iar eu, luni astea abia mi-am permis un ziar, pe langa cheltuielile zilnice. si nici aprilie nu se anunta mai permisiv. poate mai. musai sa fie mai. :)
    bine, eu astept si “afrodita”, dar humanitas se face ca ploua.

    raspunde

  2. anca giura spune:

    Păi dacă tot mă urăşti trebuia să mi-o zici mai devreme.:) Pentru aşa o declaraţie ţi-o trimiteam prin poştă. Vreau să zic dacă ţi-o doreşti aşa de mult.

    Acum nu se mai poate pentru că a doua zi după ce am citit-o am dăruit-o cuiva.

    raspunde

  3. Aytana spune:

    Atata ii de faina cartea asta! :)
    Anca imi poti recomanda ceva asemanator,cu acelasi parfum? (Nu de Allende caci am citit toate cartile ei care au aparut la noi.)

    raspunde

  4. anca giura spune:

    Aytana, am scris deapre Iguana de Alberto Vazquez-Figueroa în trecut, cred că te prinde ca temă…maritimă.

    O autoare axată pe feminin, cam de acelaşi calibru, este Elisabeth Gilbert.

    Adaug că eu nu mă încred prea mult în bestselleruri, dar acord cezarului ce-i al cezarului.: )

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • O zi David Nicholls

Copyright ©2011 Bookblog.ro