Titlu: Fata cu palton albastru
Autor: Monica Hesse
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Virgil Stanciu
Numar pagini: 296
ISBN: 9786068811420

„Nu te baza pe cineva să vină să te salveze. Suntem absolut singuri aici, jos.“

Încep să mă întreb din ce în ce mai des în ce moment am reușit să îmi depășesc aversiunea legată de romanele de ficțiune istorică a căror acțiune are loc în Al Doilea Război Mondial? Motivul este acela că numărul romanelor de acest gen este în creștere pe lista mea și nu reușesc să identific punctul în care balanța s-a înclinat spre partea de pasiune și plăcere, în detrimentul anxietății.

Dacă mă întrebați de ce nu citesc non-ficțiune pe tema asta și de ce caut poveștile inventate sau cele care își iau atât de multe libertăți artistice în relatarea faptelor, răspunsul e simplu, pentru că tragediile nu trebuie uitate și ca să nu uiți trebuie să le dai chip uman, să le desprinzi de statistici, de tehnici militare, de orice le face să fie o simplă analiză a cifrelor.

Cu ocazia Bookfestului am reușit să împac utilul cu plăcutul pentru că în sfârșit s-a lansat și la noi Fata cu palton albastru de Monica Hesse.

Deși editura Art o clasează în categoria cărților pentru copii, eu aș urca-o un pic mai sus pentru că nu are nimic pueril în ea, iar simplul fapt că personajul principal e o adolescentă prin prisma vârstei nu e motiv suficient să nu o recomand și altor categorii de vârstă.

De data aceasta războiul ne este prezentat prin vizorul Amsterdamului din iarna lui 1943. Hanneke, o tânără de optsprezece ani procură și livrează mărfuri pe piața neagră. Sub masca muncii pe care o face la o casă de pompe funebre poate obține cartele de rații în plus pentru cei ce își permit să plătească prețul.

Începutul romanului pornește dintr-o perspectiva oarecum superficială, arătându-ne o eroină care încearcă să se țină la marginea pericolului dat de rolul de „curier”, dar mai ales de dramele personale ale celor pe care îi servește.

Amorțeala autoimpusă se spulberă treptat atunci când una dintre clientele sale, doamna Janssen, vrea să o plătească ca să găsească o tânără evreică pe care o ținea ascunsă în casa sa și care într-o după-amiază a dispărut din senin.

Implicarea progresivă a lui Hanneke în cercetarea dispariției lui Mirjam e asemenea unei muște care se lasă prinsă într-o pânză de păianjen. Cu cât se zbate mai mult cu atât e prinsă mai tare în mrejele războiului pe care vrea să îl țină la distanță. Cu cât încearcă să-și păstreze detașarea de ororile sale, de pierderile pe care le-a suferit din pricina lui, cu atât pare că redeschide rănile trecutului care sângerează la fel de mult ca prima dată.

Deși romanul este construit în jurul dispariției lui Mirjam, acțiunea aduce în prim plan mai mult decât lupta pentru supraviețuire. Nucleul pare să fie auto-descoperirea și acceptarea faptului că suntem oameni și deci supuși greșelilor care în unele cazuri au tendința să se mărească pe măsură ce vrem să le corectăm. În jurul temei centrale apar și altele ca prietenia, curajul, sacrificiul, iubirea pierdută, lupta Rezistenței pentru a salva cât mai mulți oameni, drama evreilor persecutați de naziști.

Toate aceste elemente se leagă pentru a forma un altfel de tablou al războiului, cel în care chiar și cele mai accentuate eforturi de a salva pe cineva sunt reduse la scrum în fața propriilor demoni, ale greșelilor pe care nu ni le putem ierta.

Ce m-a făcut să îi dau romanului cinci stele e evoluția lui Hanneke și lupta interioară pe care o duce zi de zi, în încercarea de a salva cât mai mult din propria viață, dintre prieteni, din propriile amintiri și sensibilitatea pe care ar trebui să o aibă o fată de vârsta ei. Greutatea cu care vina apasă asupra sa amenință la orice pas să o răpună și fiecare capitol te ține cu sufletul la gură tocmai pentru că te întrebi cum și cât va mai rezista, de câte ori va mai reuși să scape ca prin urechile acului de pericolul iminent.

N-aș numi-o tocmai o carte de pus în sacoșa de plajă, dar poate aveți un drum mai lung de făcut cu trenul sau avionul sau o după-amiază liberă pe care n-ați vrea să o pierdeți orișicum și cum ideile sunt întotdeauna binevenite, vă recomand Fata cu palton albastru pentru lista scurtă.

• Plusuri

  Maturizarea forțată și accelerată a lui Hanneke care e ca o umbră pe tot parcursul romanului, nu ocupă locul central dar reprezintă substratul care le leagă pe toate împreună. Luciditatea și curajul nebunesc al vârstei cu care își asumă riscuri din ce în ce mai mari.

• Recomandari

  Pasionaților de ficțiune istorică, de romane a căror temă este războiul, celor ce pot să treacă dincolo de etichetă și să tragă o concluzie abia la final de carte.