bookblog.ro

Scurtă reprezentare artistică a unui model politic

Scris de • 19 May 2015 • in categoria

Titlu: Faust moare de două ori
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 192
ISBN: 978-9975-79-924-9
Cumpara cartea

În 1967, „Faust moare de două ori” apărea, sub formă de piesă radiofonică, înregistrând mari succese atât în (pe atunci) Cehoslovacia natală a autorului, cât și în Canada sau Irlanda. În urma cronicilor pozitive, Roman Raz a rescris-o, ca roman, însă a fost împiedicat să îl publice de nou-instauratul regim comunist sovietic. Astfel, cartea a apărut abia în 2003, iar acum vine în România, publicată de editura Cartier din Chișinău.

Romanul are o flexibilitate aparte, care-i permite interpretarea diversificată, în funcție de cititor. Pentru mine, a fost asemeni unei biografii... dramatizate, cu ecouri de Gabriel Garcia Marquez – poate datorită abundenței de generali dintre paginile sale? Cu o introducere factuală scurtă, care contorizează numărul loviturilor de stat și al instaurărilor de dictaturi din America de Sud din momentul dezbărării de conquistadorii spanioli, „Faust moare de două ori” m-a atras, cu precădere, prin dialogul real dintre personaje.

La o primă vedere, alternanța persoanelor la care se face narațiunea pare derutantă: începută la persoana a treia, povestea sare abrupt de la monolog la dialog și la adresarea la „per tu”, iar clarificarea necesită citirea cu atenție a fiecărui fragment. O altă caracteristică deosebită este saltul efectuat între momentele povestirii, salt care devine la fel de dificil de urmărit, în special în pasajele autobiografice.

Povestea, cea a unui copil sărac ajuns fațadă politică și ulterior detronat printr-un atentat eșuat (există o explicație!) este ușor de imaginat sub forma unui film alb-negru, sau, într-adevăr, a unei piese de teatru. Personajele sunt caracterizate îndeosebi prin monologul interior, prezent de-a lungul pasajelor autobiografice. Are loc și o confruntare de roluri sociale, de ideologii și de scopuri, dintre „fratele Juanito” cel dispărut și regăsit și jurnalistul lipsit de perspective și de acumulări spirituale sau materiale, care-și oferă un moment de potențială glorie.

Temele abordate sunt la fel de diverse, și totuși mult simplificate în naturalețea prezentării lor. Ni se vorbește despre manipularea maselor, despre transferul de putere și despre cât de mic e pasul, sau cât de scurtă căderea, de la idol al mulțimilor la ilustru necunoscut. Motivul și prezența jurnalistului m-au dus cu gândul și la subiectul libertății de exprimare a presei, deși metodele folosite de personajul prezent în Faust nu sunt tocmai... ortodoxe.

În concluzie, cartea se citește ușor, fără opreliști, odată situațiile lămurite și cine-i cine, clarificat. Figurile sale colorate, deși stereotipizate, întorsăturile de situație și stilul tragicomic o transformă într-o lectură recomandată pentru cei care doresc o privire de culise în intimitatea unui om care a ajuns atât de sus, încât a căzut și s-a lovit amarnic la contactul cu pământul.

 

  • Plusuri

    Naturalețea personajelor, în ciuda prezenței stereotipurilor, tragicomicul de situație și limbaj.

  • Minusuri

    Alternanța bruscă dintre persoanele narative, fragmentarea uneori suspectă a momentelor-cheie.

  • Recomandari

    Pasionaților de politică, de antropologie, sau de biografii dramatizate.

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Rodica Gavril spune:

    Genul acesta nu prea e pe gustul meu, dar pot, cu siguranta, aprecia valoarea recenziei, in care Iulia evidentiaza clar si fara echivoc caracteristicile cartii, astfel incat sa intelegi cum trebuie abordata cartea.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Ultimul patriarh

Copyright ©2011 Bookblog.ro