Titlu: Drumul către libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord
Autor: Yeonmi Park
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Ioana Aneci
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-46-5670-7

Am mai spus la un moment dat și în recenzia cărții „Castelul de sticlă” că îmi plac foarte mult scrierile care prezintă viața dusă la extrem a unor personaje reale care reușesc, prin forțe proprii, să își construiască destinul dorit.

Poate pentru că mă ajută să fiu mai optimistă, să cred că atunci când îți dorești cu adevărat un lucru, acel lucru se va întâmpla în cele din urmă. Și că un context nefavorabil sau o soartă vitregă nu reușesc totuși să îngenuncheze un om. Pentru că suntem, prin natura noastră, creați să luptăm pentru noi și pentru cei dragi.

Cumpără titlul în engleză

Am citit „Drumul către libertate” pe nerăsuflate. Te prinde cartea, pentru că povestea e reală și scriitura atât de vie. Și am avut diverse momente în care nu-mi venea să cred că o fată atât de plăpândă a trecut prin atât de multe încercări greu de imaginat.

Sursă foto: marieclaire.com

În prezent, Yeonmi Park are 22 de ani și deja s-a confruntat cu greutăți și traume cât pentru 5 vieți la un loc…

Copilăria ei a avut câteva momente de bucurie, deoarece părinții ei reușeau să se descurce destul de bine financiar și social. Se străduiau să fie pe cont propriu, fără să se bazeze pe guvern. La vremea respectivă, tatăl ei deținea o funcție politică respectată. Însă la un moment dat, a fost arestat. În Koreea de Nord se pune foarte mare accent pe ideea de castă. Iar de atunci, casta ei va fi privită diferit și atât copiii, cât și toate rudele tatălui și mamei vor avea de suferit.

Treptat, au apărut numeroase probleme, atât financiare, cât și de excludere socială. Yeonmi și sora ei mai mare au fost nevoite deseori să rămână singure acasă, pentru că tatăl era în închisoare, iar mama încerca să facă rost de bani într-o altă localitate.

Mi-au rămas în minte anumite elemente ale suferințelor lor, cum ar fi dificultatea de a adormi în întunericul unei case pustii și sărăcăcioase sau faptul că ajunseseră să consume libelule fiindcă nu mai aveau nimic de mâncare.

De asemenea, în drumul spre școală, era o priveliște obișnuită să vezi cadavre pe stradă. Iar în curtea spitalului, morții erau așezați unul peste altul, fiindcă personalul aștepta să se strângă un număr minim de corpuri pentru a fi transportate de acolo la o groapă comună…

Curentul electric era disponibil doar între anumite ore, însă datorită pieței negre, familiile reușeau să cumpere casete video cu filme sud-coreene, americane sau desene animate Disney.

Însă atunci când foametea a ajuns la un nivel greu de suportat, mama fetelor a decis că e timpul să fugă din Coreea de Nord. Salvarea părea să fie China. Auzise că existau oameni care transportau cu barca refugiați coreeni pe țărmul chinez.

Din păcate, presupusa salvare a fost una falsă, deoarece acolo s-au confruntat cu o altă problemă: traficul de ființe umane. De teamă să nu fie trimise înapoi în Coreea de Nord fiindcă nu aveau cu ce plăti drumul, mama ei va fi violată sub privirile îngrozite ale fetei.

China va reprezenta astfel un alt șir de suferințe greu imaginabile. Yeonmi va fi vândută unui bărbat cu care va avea, după cum spunea ea, o ciudată relație construită din ură și recunoștință. Acesta o va abuza fizic, devenind un fel de soț nedorit, însă totodată îi va promite că îi va căuta mama și sora.

Se va ține de promisiune, iar mama și fiica se vor reîntâlni. La un moment dat vor reuși să îl aducă alături și pe tatăl lor, vlăguit în urma anilor de detenție. Însă situația nu era una acceptabilă nici în China, astfel că mama și fiica au decis să facă pasul următor: să ajungă în Coreea de Sud.

Și-au propus să facă drumul prin Mongolia, traversând deșertul Gobi la - 40 de grade Celsius fără nici un instrument de ghidare decât… constelația Carul Mare.

Nici viața în Coreea de Sud nu va fi una simplă. De această dată, Yeonmi își va da seama că trebuie să lupte din nou. Pentru a câștiga bani, pentru a învăța limba și pentru a-și face o identitate într-o țară cu standarde înalte, greu de atins pentru o persoană venită din sărăcia și lipsa de educație a unei țări comuniste.

Din momentul în care a decis să își spună povestea, Yeonmi a fost invitată să vorbească la diverse conferințe de public speaking, inclusiv la Ted. Mai jos găsiți un speech emoționant și vesel totodată, deși vorbește despre suferințele care i-au bântuit copilăria și adolescența:

• Plusuri

  O scriitură vie, șocantă, puternică. Relatări dureroase și emoționante din care răzbate nevoia de libertate și setea de supraviețuire, în ciuda celor mai vitrege condiții.

• Recomandari

  Celor care iubesc poveștile de viață autentice și personajele care au luptat pentru a-și schimba soarta care le-a fost oferită.