bookblog.ro

Un coşmar în stil gotic

Scris de • 23 June 2011 • in categoria

Titlu: ...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 384
ISBN: 978-973-645-380-9

O poveste gotică într-un castel bântuit, unde cavaleri, preoţi, spadasini, femei ispititoare şi forţele răului se întâlnesc într-un dans nebun.

Mă gândeam ce interesant ar fi dacă o să începem să avem autori tineri care să scrie constant şi a căror cărţi să le aşteptăm cu nerăbdare. Să stai cu amicii la o bere apoi să spui: ”apare cartea lui X săptâmăna viitoare, mi-a plăcut sinopsisul şi sper să fie bună fiindcă mi-a placut volumul anterior. O să dau o fugă la lansare să o cumpăr.” Autori tineri, care să abordeze genuri diferite, care să vină cu un suflu nou şi care să aibă o poveste de spus. Ei bine, cred că Oliviu Crâznic are şansa asta, fiindcă debutul său în roman, ”...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” arată potenţial şi sper să reprezinte începutul unei cariere frumoase.

Câte ceva despre povestea romanului. Marchiza Josephine de Lauras moşteneşte un castel cu un trecut bizar şi adună acolo invitaţi pentru nunta sa cu baronul Max Schwartz. Persoanele invitate: cavalerul Arthur de Seragens, un nobil retras care ascunde secretul unei fapte reprobabile; prietenul acestuia, vicontele de Vincennes, un vânător înzestrat, client fidel al saloanelor şi al bârfelor de tot soiul; Von Walter, un baron german călit în urma călătoriilor sale în jurul lumii; Giulianna Sellini – o femeie seducătoare, însă imorală; Huguest de Castlenove, un fost preot, acum spadasin de temut; ducele de Chalais – stăpânul ţinutului, neîndurător; Albert de Guy – inchizitorul a cărui simplă prezenţă produce teamă. Însă, nimic nu decurge normal înaintea nunţii aşa că oaspeţii din castel sunt martorii unor crime şi întâmplări... de coşmar.

Personajele sunt diverse, clădite atent, aduse din medii diferite şi puse în faţa răului absolut. În timp ce fiecare din aceste personaje are câte un cusur, un secret de ascuns, un trecut întunecat sau păcate grele, Adrianna de Valois este întruchiparea binelui în cea mai pură formă: este frumoasă (chipul angelic îl cucereşte iremediabil pe Arthur), sinceră, senzuală dar inocentă. Arthur este un antierou – spre deosebire de amicul lui, Vincennes, care are o minte ascuţită şi este stăpân pe site, Arthur este temător, nesigur, pare gata să cedeze oricând, pasiunea pentru Adrianna fiind singurul lucru care îl determină să lupte pentru viaţa lui până la sfârşit. Unele scene sunt deosebit de brutale iar momentele supranaturale nu au o aură romantică, creând mai degrabă repulsie şi teamă.

Cu avalanşa de literatură fantasy din ultimii ani care a adus vampirii, vârcolacii şi alte creaturi ale întunericului într-o zonă accesibilă, transformându-i din creaturi feroce şi însetate de sânge în nişte palide imitaţii (la propriu şi la figurat), Oliviu Crâznic îşi construieşte un crez din a trasa din nou delimitarea clară dintre bine şi rău, dintre eroii pozitivi şi negativi. Astfel, abordând goticul, demersul autorului poate părea anacronic, însă vorbim de o zonă în care literatură română nu s-a dezvoltat, un gen care în afară a apus de mult, însă a cărui influenţe se regăsesc în numeroase domenii artistice (un exemplu ar fi genul gothic metal care a adus un suflu proaspăt şi necesar în rockul de după 1990*). Şi în cele din urmă, cititorilor le va păsa mai puţin dacă goticul ”pur” este un gen literar apus sau nu şi vor rămâne să judece volumul doar prin prisma poveştii.

Cartea se citeşte uşor, povestea e fluentă, are ritm, iar suspansul e dozat bine. Pe de o parte asigură atât “entertainment”-ul necesar, cât şi o consistenţă a ideilor care lasă loc de numeroase discuţii. Şi mai important, ritmul este susţinut până la finalul romanului. Canoanele genului nu lipsesc (de la începutul mai lent, pe o moşie liniştită, unde nu se întâmplă nimic, la elementele supranaturale care apar gradat şi finalul clasic), însă de aici reiese ambiţia autorului de a rămâne fidel genului menţionat.

Totuşi, sfârşitul romanului mi s-a părut puţin prea aglomerat. După ce unul din personaje stă şi explică detaliat totul, scrisoarea pe care Arthur o primeşte mai conţine o altă poveste destul de lungă, înţesate de motive şi teme din literatura fantastică (vampiri, sburătorul etc) . Astfel, este destul de mult de digerat şi de pus cap la cap în final, deşi ritmul se păstrează, iar poveştile sunt integrate bine. În postfaţă, Oliviu Crâznic detaliază sursele folosite pentru documentare, un demers interesant pentru cei curioşi – pe de o parte se poate continua lectura în alte zone, iar pe de altă parte este o privire asupra trusei cu scule a scriitorului – efortul asiduu al documentării reflectându-se atât în partea supranaturală, cât şi în vestimentaţia personajelor, gesturi, stil de a vorbi etc.

Un debut reuşit. Aştept următoarea realizare.

*vorbesc de apariţia sau transformarea unor trupe ca Moonspell, Tiamat, Theatre of Tragedy, Cradle of Filth, Paradise Lost şi altele. Şi cred că nimic nu s-ar potrivi mai bine ca soundtrack al cărţii ca unele piese Moonspell – Vampiria, Fullmoon madness ori Night Eternal.

  • Plusuri

    personaje, atmosferă, densitatea elementelor fantastice

  • Minusuri

    concentrarea poveştilor de la final, unele mici scăpări de stil

  • Recomandari

    fanilor Poe, Lovecraft, Walpole, Hawthorne, LeFanu sau de la noi Ionel Teodoreanu (cu Golia) sau chiar Mircea Eliade (cu Domnişoara Christina)

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 29 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Andra spune:

    Buna recenzia, mi-a placut. Desi nu cred ca mi-ar placea romanul in sine, fiindca nu sunt o fana a genului.

    PS: Interesant cum ai legat cartea de muzica. ;)

    raspunde

    • Ioan spune:

      @Andra: Mersi :)

      Legat de muzica, legatura am facut-o pornind de la atmosfera creata in roman. Pe urma, m-am gandit ca asa cum goticul ca gen literar pur nu mai e asa de abordat, nici curentul gotic metal nu mai e la fel de popular, desi a fost extrem de gustat.

      raspunde

  2. Andra spune:

    In toamna o sa publice continuarea Cosmarului care se va numi Cararea neagra. Din cate mi-a spus, Cosmarul a fost scris in ideea de a putea fi si ecranizat, deci in viitor s-ar putea sa vedem un film de gen cu adevarat consitent, nu doar povestioare despre vampiri indragostiti sau ce mai exista pe piata acum.

    raspunde

  3. adina spune:

    Foarte buna recenzia, pe mine m-a cucerit imediat cartea lui Oliviu si un film ar fi un inceput de revigorare a cinematografiei de la noi. Ii doresc mult succes si desigur ca astept cu mult drag continuarea. Ne-ar trebui mai multe carti ca aceasta, in stil clasic dar cu actiune modernizata. Iar o coloana sonora cu Night Eternal si Mount Marilyn ca piese de rezistenta ar fi minunata.

    raspunde

    • Ioan spune:

      Mersi pentru apreciere. Parca vad inceputul trailerului: “From an author born in the dark country of Transylvania, comes a breathtaking vision of a gothic tale ” :)

      raspunde

      • adina spune:

        Sa ii spunem lui Olivu sa apeleze la tine ptr. trailer, suna foarte bine ce zici tu acolo :). Si in general imi plac recenziile tale.

        raspunde

  4. adina spune:

    Daca ma gandesc mai bine, ar trebui sa incerce sa faca filmul afara… Nu cred ca aici se poate realiza ceva ce sa reflecte cartea suficient de bine. Cel putin nu in urmatorii ani.

    raspunde

  5. Ioan spune:

    hehe, ar arata grozav o distributie de genul:
    Hugh Jackman – Von Walter
    Ethan Hawke- Albert de Guy
    Lena Headey – Josephine
    Keira Knightley – Giulianna Sellini
    Joseph Gordon-Levitt – Arthur
    James McAvoy- Vincennes
    Hugo Weaving – Max Schwartz

    :)

    raspunde

  6. Ioan spune:

    imi place alegerea pentru Chalais, dar de Adrianna n-am uitat. doar ca eram nehotarat. eu unul as prefera o actrita mai tanara, Saoirse Ronan de exemplu :)

    raspunde

    • adina spune:

      M a tem ca ai dreptate:). Mie imi placea Alba ca e foarte finuta, dar cred ca am ramas cu imaginea ei de acum ceva ani, de la Sin City.
      Ar fi foarte frumos sa vedem in cativa ani filmul fie el cu distributia asta sau alta, dar oricum facut de profesionisti. Ar putea fi o lovitura de piata.

      raspunde

  7. adina spune:

    Regia: Propun Stephen Frears! (a se vedea atmosfera din Legaturi primejdioase si Mary Reilly).

    raspunde

  8. adina spune:

    Sau el:). Da atunci va juca si Johnny Depp. Conrad Lorenz, intr-un flashback?

    raspunde

  9. adina spune:

    Iar pentru Adrianna ar merge si Emma Stone. E tanara destul:)

    raspunde

  10. maria spune:

    Romanul lui Craznic,prin tehnica literara abordata,este perfect ptr ecranizare ,sunt de aceeasi parere cu Ioan in ceea ce priveste distributia ;in rolul lui Lacross il vad pe Patrick Stewart.Felicitari autorului romanului ,dar si autorului recenziei!

    raspunde

  11. Tiberiu spune:

    Inchizitorul – Gabriel Byrne
    Arthur – Benicio Del Toro
    Vincennes – Vigo Mortensen

    raspunde

    • Ioan spune:

      @Tiberiu:

      bestial Benicio in rolul lui Arthur :). si i s-ar potrivi (ma gandesc acum la rolul lui din Wolfman).

      Si pe Gabriel Byrne l-ai incadrat perfect, e familiar cu preotia din Stigmata :)

      raspunde

  12. Ioan spune:

    sau sa apara cumva la sfarsit, ca sa ramana loc pentru o continuare :)

    raspunde

  13. Catalin spune:

    La regie as opta pentru favoritul meu… Alex de la Iglesia (La Comunidad, 800 ballas, Crimen ferpecto etc.) Daca nu va plac spaniolii, atunci David Linch sau Frank Darabont (Inchisoarea ingerilor). Sau Guillermo del Toro (stiu ca-i place lui Oliviu :P)

    raspunde

    • Ioan spune:

      Mie-mi plac spaniolii, desi la Alex de Iglesia as fi pomenit mai degraba de The Oxford Murders, care are o componenta “politista”, de cautare a vinovatului, lucru care se regaseste si in “…cosmarul”

      Cu David Lynch, cred ca ar iesi cam prea criptic filmul :)

      Dar Frank Darabont si Guillermo del Toro ar fi excelenti. Pentru al doilea ma gandesc acum la atmosfera din El espinazo del diablo (unul din preferatele mele de la el), extinsa intr-o nota mai gotica :)

      Din randul spanionilor, ar merge si regizori din generatia tanara Juan Antonio Bayona (The Orphanage), cuplul Paco Plaza/Jaume Balagueró (Rec). La fel de interesant ar fi cu David Slade, Christopher Smith sau Xavier Gens.

      raspunde

  14. @Ioan: multumesc pt atentia acordata cartii si pt cuvintele frumoase. Ma bucur ca ti-a placut. Ai identificat f bine totul, in special formatiile, iar distributia e geniala:). Ma bucur ca am reusit sa transmit cititorilor cam ce am dorit:). Si ai intuit bine si cu Lorenz – el se afla in centrul urmarii:)
    @Andra: mersi, mersi – da Cararea va veni la anul, in toamna voi scoate un alt roman:)
    @Adina: f draguta, mersi mult pt tot!
    P.S. Stiti ca scrie despre Bookblog in noua carte a lui Michael Haulica? Si scrie de bine – intre altele se mentioneaza ca ati organizat primul targ de SF si Fantasy din Romania si ca ati contribuit la dezvoltarea acestui tip de literatura prin numarul mare de recenzii. Keep it so!:)

    raspunde

    • adina spune:

      Oliviu, nu ai ptr. ce, imi place foarte mult tot ce scrii! Preferata mea, pe langa Cosmar, e Mascarada invinsilor. Ermengarde e o eroina exact cum vreau eu, si astept cu mare drag continuarea si acolo. Si iti doresc sa reusesti cu filmul, ar fi superb!

      raspunde

    • Ioan spune:

      @Oliviu: cu placere si multumim si noi de aprecieri.

      Asteptam urmatorul volum :)

      raspunde

  15. adina spune:

    Arthur – Guy Pearce:)

    raspunde

  16. adina spune:

    Si Inchizitorul, Sam Neill…

    raspunde

  17. Patrick spune:

    Daca tot facem flshbackuri :) ar fi super Cristopher Lee ca batranul marchiz De Lauras. La coloana sonora, pentru scena cutremuratoare in care o gaseste Arthur pe Adrianna in turn, ar fi potrivita piesa Beautiful one – Aqua de Annique.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro